O enciclopedie a imnurilor lumii

LANSARE  •  O LUCRARE DE EXCEPŢIE, ACCESIBILĂ ORICUI
Pe câteva le fredonăm chiar. Unora le cunoaştem versurile. Multe ne sunt total necunoscute. Imnurile de stat ale ţărilor. Lor, un autor român le-a dedicat o enciclopedie.

Ce idee minunată, ce lucrare accesibilă oricărui cititor: "Enciclopedia imnurilor de stat ale ţărilor lumii" (Editura Ploieşti – Mileniul III, Ploieşti 2008)! O carte mai puţin obişnuită, care-l apropie pe cel care o lecturează de sufletul altor popoare. Un ghid prin inimile altora – căci nimic altceva nu poate fi exprimat într-un imn naţional decât idealul păstrării fiinţei naţionale –, al cărui autor este scriitorul, publicistul şi artistul plastic român stabilit în SUA, Cristian Petru Bălan.

UN TALENT APARTE. Pasionat de cunoaşterea valorilor culturale şi morale ale lumii în care trăim, favorizat de soartă, pentru că talentul cu care este înzestrat l-a ajutat să înveţe mai multe limbi de circulaţie internaţională, autorul lucrării a avut acces direct la bibliografia şi la documentaţia imnologiei statale. Şi astfel a reuşit să pună laolaltă 198 de imnuri, cu o minuţiozitate demnă de invidiat, în urma unui proces de elaborare care a durat cinci ani. Timp în care, evident, lumea nu a avut răbdare, astfel încât au mai apărut câteva state, cu imnuri noi sau au apărut modificări – chiar radicale – ale imnurilor deja existente.

UN MOTTO AL UNEI ŢĂRI. Imnul naţional al oricărui stat este, într-un fel, echivalentul în muzică al motto-ului acelui stat, al credo-ului acelei naţiuni, crede autorul lucrării, care reaminteşte că, de regulă, acordurile armonice ale unui imn naţional, precum şi versurile pe care se cântă el le regăsim la ceremonii speciale. Că sunt ceremoniale de stat şi interstatale, că sunt olimpiade sportive sau orice manifestaţii sportive internaţionale, unde sunt salutaţi învingătorii de pe locul întâi al podiumului cu imnul naţional al ţării medaliate, de regulă se spune că acele imnuri trebuie să fie capodopere ale genului, care definesc nu numai o anumită epocă istorică a unei ţări, ci însuşi sufletul unui întreg popor.

DEFINIŢIE. Cuvântul "imn" vine din limba latină, "hymnus", la rândul lui împrumutat din greacă, "hymnos", "cântec de biruinţă". El este, explică autorul, o specie a genului liric prin care se preamăreşte o divinitate, un erou, patria sau chiar un eveniment mai deosebit. Textele imnurilor naţionale, în majoritatea cazurilor, rareori au mari merite literare, temele lor fiind în general eroismul naţiunii, trecutul ei glorios, sentimentul de mândrie că fiinţa umană aparţine acelei naţiuni elogiate, dragostea de libertate, setea de independenţă şi lupta pentru cucerirea ei, frumuseţile şi bogăţiile naturale ale patriei, glorificarea strămoşilor, a liderilor şi drapelului naţional, laude şi mulţumiri aduse lui Dumnezeu etc. Autorul a acordat un spaţiu mai larg imnurilor noastre, ceea ce permite o analiză comparativ-istorică în raport cu evoluţia vieţii statale şi cu contestul internaţional.

AUTORI ROMĂNI. Puţini ştiu că România a ajutat trei state, oferindu-le cântece româneşti pentru a deveni imnurile lor naţionale. Este vorba despre Albania, Republica Moldova (care, între timp, şi l-a schimbat) şi Israelul. Frumosul imn al statului Israel, Hatikva (Speranţa), a fost adoptat oficial la 14 mai 1948, când s-a proclamat statul Israel independent. Cartea este însoţită de un CD cu partiturile muzicale ale tuturor imnurilor.

Carte de vizită a autorului

Cristian Petru Bălan este scriitor, jurnalist, traducător, editor şi artist plastic român stabilit în Statele Unite ale Americii. El este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte (ARA). Cristian Petru Bălan este autor al câtorva romane, piese de teatru, scenarii cinematografice, dicţionare, monografii, cărţi de poezie, precum şi al unui ghid de conversaţie român-latin (Latinum Romanicumque colloquii enchiridion – primul ghid românesc de acest fel, Editura Premier, Ploieşti, 2007). A fost profesor în România, dar şi în SUA, unde locuieşte în suburbia Glen Ellyn, de lângă Chicago.