Occidentul este sceptic în privinţa lui Mohamed ElBaradei

Departe de a-l considera pe Mohamed ElBaradei drept omul providenţial pentru Egipt, puterile occidentale se arată chiar sceptice faţă de laureatul Premiului Nobel pentru Pace, pe care-l apreciază prea deconectat de la realităţile din ţara sa, apreciază experţii, citaţi de AFP.

Baradei este un personaj respectat, dar este singur, nu are un partid în spate, subliniază Denis Bauchard, fost diplomat, specialist în chestiunile Orientului Mijlociu în cadrul Institutului francez pentru Relaţii Internaţionale (IFRI). "Îi lipseşte o legătură populară, o susţinere atât în rândul armatei, cât şi în pătura burgheză a regimului”, întăreşte şi un diplomat occidental, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.

Cine este Baradei? În primul rând, cel care de la începutul revoltei anti-Mubarak a revenit în ţară pentru a se transforma în portavocea poporului şi a cere plecarea de la putere a preşedintelui. Marţi, el a declarat pentru postul de televiziune Al Arabya, că Mubarak trebuie să renunţe la putere până vineri. "Egiptenii care manifestează de o săptămână pentru a obţine plecarea preşedintelui Mubarak vor să încheie socoteala azi, dacă nu, cel mult până vineri”, a spus Baradei la Al Arabya. "Vineri a fost botezată <>”, a precizat acesta.

ElBaradei are însă o mare problemă. Nu a "mâncat salam cu soia”, aşa cum obişnuia să se spună în România postrevoluţionară, cu referire la liderii politici veniţi din exil. Baradei a ocupat posturi înalte, importante, dar în străinătate. Viaţa lui s-a desfăşurat în cea mai mare parte a timpului, preţ de 30 de ani, la Viena. Capitala austriacă găzduieşte Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), pe care Baradei a condus-o timp de 12 ani, până în noiembrie 2009, activitatea sa în fruntea agenţiei ONU aducându-i, de altfel, Premiul Nobel pentru Pace în 2005.

"Eu îl consider pe Baradei credibil, dar problema este dacă el va fi în măsură să schimbe lucrurile sau dacă nu cumva va fi doar o marionetă”, declară şi Thomas Hasel, specialist în Africa de Nord la Universitatea liberă din Berlin.

Pentru moment, Mohamed ElBaradei s-a impus ca o portavoce a unei opoziţii foarte disipate, însărcinat de aceasta să negocieze cu Guvernul, dar nu în calitate de lider al ei, precizează experţii citaţi de AFP. El este un apropiat al Frăţiei Musulmane, prima forţă a opoziţiei ca importantă, interzisă în Egipt, dar tolerată de facto.

Chiar dacă el nu este un islamist, această conivenţă cu Frăţia provoacă îngrijorări Occidentului:”Este clar că scenariul-catastrofă este venirea la putere a Frăţiei Musulmane”, recunoaşte un diplomat european de la Bruxelles.

Marţi, într-un interviu acordat cotidianului britanic The Independent, fostul diplomat în vârstă de 68 de ani a afirmat că nu doreşte să devină şeful statului şi să-l înlocuiască pe Hosni Mubarak (care are 82 de ani), dar nu exclude posibilitatea de a ocupa această funcţie temporar, înaintea organizării de alegeri libere. "Important este ca el să fie acceptabil pentru Statele Unite”, subliniază un specialist în problemele Orientului Mijlociu al Exclusive Analysis din Londra.

Dar este atât de simplu? Deloc. Pentru Washington, el este "una dintre vocile diferite care trebuie ascultată”, după cum a declarat la 31 ianuarie purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Philip Crowley. "Avem contacte multe în Egipt. Ele includ atât anumite persoane din cadrul Guvernului, cât şi numeroşi actori neguvernamentali, inclusiv membri ai opoziţiei”, a adăugat acesta.

Duminică, Mohamed ElBaradei le-a reproşat Statelor Unite că joacă la două capete, o dată cerând democraţie în Egipt şi pe de altă parte continuând să-l susţină pe Hosni Mubarak. De altfel, şi ca şef al AIEA, el nu a menajat politica americană, mai ales în legătură cu Irakul, dar ulterior şi Iranul.

Înaintea invaziei americane din Irak, în 2003, el şi-a exprimat îndoiala în legătură cu faptul că Saddam Hussein ar ascunde un program nuclear irakian, ceea ce a exasperat Washingtonul, dar lui personal i-a conferit o aură aparte în ochii celorlalte state. Faptele i-au dat dreptate în cele din urmă. Poziţia sa, apreciată drept prea conciliantă faţă de Iran şi faţă de programul nuclear al acestei ţări în mod special, i-a otrăvit cel de-al treilea mandat în fruntea AIEA:”Este un lacheu al Iranului”, l-a acuzat recent Malcolm Hoenlein, director general al Conferinţei Preşedinţilor marilor organizaţii evreieşti americane.