Orientul Mijlociu fierbe, iar comunitatea internaţională se întreaba, zilnic, cine urmează. Mulţi s-au gândit, cu îngrijorare, că va veni şi rândul Siriei la revolte. Preşedintele sirian, Bashar al-Assad, recunoaşte că Orientul Mijlociu este bolnav. Şi are şi explicaţii pentru asta. Dar dă asigurări că Siria este “stabilă”. Totul, într-un interviu acordat cotidianului Wall Street Journal.
“Orientul Mijlociu este bolnav din cauza mai multor decenii de stagnare, şi trebuie să facă progrese”, apreciază preşedintele sirian, citat de AFP.
“O apă stătătoare atrage poluare şi microbi. Pentru că a fost vorba despre stagnare timp de decenii, ne-am umplut de microbi”, a declarat Assad pentru cotidianul american. “Ceea ce vedeţi în acest moment în regiune este un fel de boală”, explică Assad, într-un moment în care mişcările populare au dus la fuga din ţară a preşedintelui tunisian Zine El Abidine Ben Ali, la 14 ianuarie, după 23 de ani de putere, şi zguduie de o săptămână Egiptul preşedintelui Hosni Mubarak, aflat la putere de 30 de ani.
Assad refuză să comenteze direct situaţiile din Tunisia şi Egipt, apreciind că este prea devreme pentru a evalua impactul acestor evenimente asupra ţărilor vecine, dar dă asigurări că liderii regiunii trebuie să facă reforme. “Trebuie să continuăm schimbarea la nivelul statului şi al instituţiilor sale”, explică el, lansând, în acelaşi timp, un apel:”Trebuie să progresaţi voi înşivă şi să îmbunătăţiţi societatea. Este cel mai important lucru”.
“Adevărata reformă este de a şti cum să deschizi o societate şi să începi dialogul”, precizează el, explicând că decenii de stagnare politică şi economică, lideri fără ideologie, intevenţii străine şi războaie n-au făcut decât să genereze nemulţumirile care s-au exprimat pe străzile din Tunisia şi Egipt.
Bashar al-Assad a venit la putere în iulie 2000, după moartea tatălui său, preşedintele Hafez al-Assad, care a guvernat Siria timp de trei decenii. Organizaţiile de apărare a drepturilor omului denunţă în mod regulat controlul său asupra societăţii, prin detenţii arbitrare, îngrădiri ale libertăţii de expresie, acţiuni represive. Şi, pentru că revoltele tunisiene şi egiptene suscită speranţa unei contagiuni în regiune, Assad dă asigurări că ţara sa nu este vizată:”Siria este stabilă, chiar dacă trece prin probleme chiar mai dificile decât cele ale Egiptului, care primeşte un ajutor financiar din Statele Unite, în timp ce Siria se află sub embargo”.