Oseţia, independentă?

Modelul Kosovo a prins rapid în alte regiuni separatiste, care aşteptau de mai mult timp crearea unui precedent. Prima care vrea să-i calce pe urme este Oseţia de Sud, din Georgia.

EFECTE COLATERALE - “Unda” Kosovo se resimte în noi regiuni separatiste

Modelul Kosovo a prins rapid în alte regiuni separatiste, care aşteptau de mai mult timp crearea unui precedent. Prima care vrea să-i calce pe urme este Oseţia de Sud, din Georgia.

Cum era de aşteptat, temerile criticilor declarării unilaterale a independenţei provinciei sârbe Kosovo s-au adeverit. Ieri, presa rusă anunţa că regiunea separatistă georgiană Oseţia de Sud cere comunităţii internaţionale să îi recunoască independenţa. Solicitarea era formulată în baza unei declaraţii adoptate marţi seară de “parlamentul” republicii separatiste. Documentul a fost trimis secretarului general al ONU, Rusiei şi Uniunii Europene. Apelul separatiştilor a fost validat prin vot de “parlamentul” regiunii separatiste, fiind urmat de publicarea pe site-ul “Ministerului Informaţiilor” din Oseţia de Sud a unui comunicat oficial.

NERECUNOSCUTå. Oseţia de Sud şi-a declarat independenţa unilateral în 1991, însă nu a fost recunoscută de nici o altă ţară, nici măcar de Rusia. Acum, după precedentul creat de Kosovo, liderii regiunii separatiste georgiene afirmă că “aspiraţia poporului Oseţiei de Sud, de recunoaştere a independenţei sale, corespunde statutului ONU şi altor documente de drept internaţional general recunoscute” şi că principiul integrităţii teritoriale a statului nu mai poate fi considerat primordial. În consecinţă, ei susţin că Georgia nu mai poate să-şi exercite suveranitatea asupra Oseţiei de Sud. Parlamentarii separatişti aduc ca argument faptul că “cei 17 ani de existenţă independentă sunt de natură să confirme viabilitatea Oseţiei de Sud, fiind nevoie doar să se confere legitimitate suveranităţii ei, în conformitate cu statutul ONU”.

REVOLUŢIONARI. Teritoriul separatist ocupă o suprafaţă de 3.900 de kilometri pătraţi şi are aproximativ 100.000 de locuitori, între care 66% sunt oseţi, iar 29%, georgieni. Activităţile revoluţionare ale Oseţiei de Sud au început încă din primul deceniu al secolului trecut. În 1909, bolşevicii activau în regiune, iar după Revoluţia din Februarie s-a format un soviet la Vladikavkaz. În 1918, Oseţia de Sud devine parte a Republicii Menşevice Georgiene. În 1936 capătă statutul de republică autonomă, ceea ce nu avea nici o importanţă pentru dictatorul Stalin. În 1989, în vremea Perestroikăi, pe fondul creşterii tendinţelor naţionaliste georgiene, Oseţia de Sud a cerut unificare cu Oseţia de Nord, care face parte acum din teritoriul Rusiei. În 1991, după conflicte armate, oseţii s-au impus în faţa georgienilor.

Se pregăteşte Transnistria

O delegaţie transnistreană va lua parte la audierile din Duma de Stat rusă privind recunoaşterea enclavelor separatiste din CSI. Audierile în problema reglementării conflictelor pe teritoriul CSI, privind cererile de recunoaştere a independenţei Abhaziei, Oseţiei de Sud şi Transnistriei, sunt programate pentru 13 martie. Potrivit unor informaţii neconfirmate la Tiraspol, delegaţia transnistreană va fi formată din preşedintele sovietului suprem transnistrean, Evgheni Şevciuk, Galina Antiufeva, Grigori Marakuţa, reprezentanţi ai comunităţilor ruşilor şi ucrainenilor din regiune, precum şi ai Universităţii de stat de la Tiraspol. (V.C.)