Piaţa Tiananmen, după 20 de ani - Memoriile care au deranjat partidul

"Publicarea postumă a memoriilor fostului secretar general al Partidului Comunist Chinez, (Zhao Ziyang n.n.), destituit după evenimentele din iunie 1989, a restabilit câteva adevăruri dureroase"- apreciază lunarul "Beijing Zhi Chiun" care apare la New York. Autorul comentariului este economistul chinez Chen Pokong, care s-a refugiat în Statele Unite după mai bine de cinci ani de închisoare petrecuţi în China.

O CARTE AŞTEPTATĂ ŞI CONTROVERSATĂ. În preajma împlinirii a 20 de ani de la evenimentele din 4 iunie 1989, casele de editură americane şi din Hong-Kong au scos pe piaţă "Memoriile" fostului secretar general al PCC, Zhao Ziyang. Memoriile au fost înregistrate, clandestin, fiind ulterior transcrise pentru publicare. Încă de la apariţie, cartea, intitulată "Prizonierul  Statului", a iscat vii rumori în China dar şi în străinătate. "Zhao Ziyang, care a comparat politicile diferitelor state - notează Chen Pokong - a observat că  majoritatea regimurilor politice din secolul XX au  dispărut şi că numai democraţia parlamentară mai face dovada vitalităţii sale.  El îşi continuă raţionamentul, explicând că, dacă nu va adopta un regim democratic parlamentar, dacă nu  va încuraja libertatea presei, China va rămâne incapabilă să lupte împotriva corupţiei şi va adânci ruptura dintre bogaţi şi săraci. În consecinţă, China nu va putea pune la punct o economie de piaţă, care să funcţioneze după reguli sănătoase şi o societate modernă, reglementată prin legi".

Aceste tip de discurs, care este deja  familiar celor care trăiesc într-o democraţie, surprinde, însă, atunci când vine din partea unui fost secretar general al unui partid comunist, profund ataşat tradiţiilor dictatoriale. Mai mult, el pare a fi într-o netă opoziţie cu declaraţiile  diriguitorilor actuali ai PCC, iar ca dovadă este citată o declaraţie, din martie 2009, a <> al partidului, Wu Bangguo :" Este în afara oricărei discuţii faptul că  în China vom adopta democraţia occidentală!"

Revenind la evenimentele dramatice din iunie 1989, este reţinut un lucru deosebit de semnificativ: "După  incidentele din 4 iunie 1989, deţinătorii puterii din sânul partidului au amorsat <>, către un conservatorism politic. Nu se puteau găsi printre ei decât partizani ai statu quo-ului. În primul rând, Deng Xiao Ping, care dădea lovitura de graţie: "Nimic nu se va schimba!" Existau, de asemenea, grupuri  particulare de interese care clamau:  "Cine lansează  schimbări va fi destituit!" Membrii PCC au fost aţâţaţi într-o asemenea tristă manieră încât doi secretari generali ai partidului  Hu Yaobang ( acuzat, în 1987, de "liberalism burghez"), respectiv Zhao Ziyang (partizan, în 1989, al dialogului cu studenţii) au părăsit scena politică". Învăţaseră, de-acum, un lucru şi anume :ă  trebuie întotdeauna să te preocupe interesele consfinţite, ale partidului - fireşte, nu să te distrezi căutând adevărul!

ZHAO , NU DENG!  "Pentru unii - continuă comentatorul - Zhao Ziyang, şi nu Deng Xiaoping trebuie să fie considerat  marele arhitect al politicilor  de reforme şi de deschidere a Chinei." Cu toate acestea, în "Memoriile" sale, Zhao nu caută deloc să iasă în faţă; dimpotrivă, el se mulţumeşte să prezinte faptele "de o manieră obiectivă şi onestă". "În realitate, este greu să îţi faci o idee despre contribuţia lui Deng Xiaoping, aflat la o vârstă înaintată, la elaborarea reformelor. În afara sloganurilor, care au lăsat Chinei sechele care se cunosc, de genul "Să permitem unei minorităţi să  îmbogăţească prima" sau "Să trecem râul în pas de marş!", mai fiecare dintre noi păstrează despre el imaginea unui jucător împătimit de bridge care îşi petrecea timpul liber ocupându-se de nepoţi, străbătând, iarna, în lung şi-n lat plaje,  iar vara, înotând la Beidaihe."

De aici, tonul comentariului devine mai categoric: "Cei care şi-au asumat, în prima linie, schimbarea puterii au fost, de fapt, Hu Yaobang şi Zhao Ziyang. În special, cel din urmă dispunea de misiuni foarte largi, pentru că el era, în acelaşi timp, prim-ministru şi secretar general al partidului. Înainte de asta, el a condus două mari provincii: Guangdong, respectiv, Sichuan. Ziao, aflat în fruntea regiunii Sichuan şi Wan Li, care conducea regiunea Anhui, au avut iniţiativa de a lansa în zonele rurale un sistem de reforme care au deschis calea reformei rurale. "Succesele reformelor din economia rurală, au pus bazele solide ale unor reforme de ansamblu ale economiei chineze" - consideră  analistul de la " Beijing Zhi Chun".

CONFIRMĂRI. În înregistrările care au stat la baza cărţii, Zhao Ziyang confirmă faptul că Deng Xiaoping a vorbit despre "democraţie", dar a estimat că era vorba doar despre nişte "vorbe în vânt" - toate astea corespund cât se poate de bine imaginii despre Deng Xiaoping pe care deja o cunoaştem: "Nu vreau câtuşi de puţin să fiu secretarul  general care a deschis focul asupra poporului", a afirmat Zhao Ziyang în aceste înregistrări. Această frază-şoc demonstrează marele sens moral pe care şi l-a asumat autorul său, adică acela care a refuzat să îşi întineze conştiinţa şi, în acest fel, s-a despărţit de Deng Xiaoping.  Între altele, Zhao Ziyang  mai indică şi faptul că, în vremea masacrului din 4 iunie, Deng Xiaoping a fost cel are şi-a impus  punctul de vedere asupra  unor oameni ca  Li Peng şi Jiang Zemin, care nu au jucat rolul decisiv în luarea deciziilor. "Se pune, astăzi, de o manieră  ingenioasă, din partea lui Zhao, chestiunea de a lăsa  actualilor guvernanţi chinezi posibilitatea de a rectifica eroarea  din 4 iunie. Cu atât mai mult cu cât cu cât aceştia au posibilitatea de a arunca întreaga răspundere în seama lui Deng Xiaoping care este mort".

Fostul secretar general al PCC afirmă cu toată claritatea că nu vede un alt drum pentru China decât democraţia occidentală, altfel spus democraţia parlamentară. "Aceasta are semnificaţia unei ultime dorinţe politice pe care a transmis-o Chinei", "dacă partidul comunist  l-ar  fi păstrat ca <> pe Zhao Ziyang  el ar fi putut să existe în continuare. Dar, cu Deng Xiaoping, el a fost condamnat".

O MOŞTENIRE DE MARE PREŢ.  Toate aceste însemnări, care au ajuns până la noi graţie înregistrărilor făcute în mare secret, reprezintă, consideră Chen Pokong "o moştenire preţioasă pe care Zhao Ziyang  a lăsat-o lumii noastre". "Ele ne dezvăluie  sensul profund al responsabilităţii pe care Zhao Ziyang o  avea faţă de istorie, de poporul său şi de restul lumii". Iar semnificaţia de excepţie a acestui testament moral este sporită de faptul că a fost gândit şi imprimat în condiţiile în care Zhao Ziyang a petrecut 16 ani într-o reşedinţă  strict supravegheată, ajungând  la limita posibilităţilor".

Concluzia analizei  este formulată în aceşti termeni: " Atât timp cât a fost la putere, ca reformator, el (Zhao Ziyang n.n) a făcut dovada curajului său şi s-a manifestat, curajos, ca un spirit deschis. După destituire, atât timp cât s-a aflat în reşedinţă, el a continuat să afişeze un mare curaj şi să se bată de unul singur. A continuat să facă lucrul acesta până la ultima suflare. Iar dacă omul a plecat, a rămas marele său sens moral. Iar crezul lui Zhao Ziyang este : <>"