Razboiul pentru Constitutie

Uniunea Europeana (UE) se va "imbogati", de la 1 mai, cu 10 noi state, dar regulile dupa care va functiona vor fi tot cele stabilite pentru grupul initial de sase membri.

De aceea, mai-marii UE au cazut de acord ca e nevoie de o Constitutie a forului european. Proiectul redactat de fostul presedinte al Frantei, Valery Giscard D’Estaing, a fost criticat inca inainte sa fie finalizat. Pana si cei mai optimisti sunt de acord ca textul nu va fi pus in aplicare in mai putin de doi ani de la aderarea celor 10 noi state. Iata cateva dintre punctele asupra carora liderii europeni nu reusesc sa cada la intelegere.

Pentru ce se cearta europenii

• Repartizarea voturilor.
  Una dintre prevederile Constitutiei este ca votul in Consiliul de Ministri este valid atunci cand intruneste sustinerea a 50% dintre statele UE, state care, impreuna, totalizeaza 60% din populatia Uniunii. Impotriva acestui articol se pronunta vehement Spania, cunoscuta drept cel mai incapatanat negociator din UE, dupa Marea Britanie, si nou-venita Polonie. Ele sunt in favoarea mentinerii actualului sistem de vot, stabilit prin Tratatul de la Nisa, din 2000. Potrivit acestui sistem, Madridul si Varsovia ar avea cate 27 de voturi, cu doar doua mai putin decat Germania si foarte aproape de alti "grei" ai Uniunii: Franta, Italia si Marea Britanie. Polonia isi justifica pozitia spunand ca apara interesele tarilor mici din Uniune si ca noua Constitutie nu face decat sa dea putere si mai mare statelor recunoscute deja drept mari si importante.

• Numarul de comisari.
  Proiectul Constitutiei prevede 10 posturi de comisar european, posturi care ar reveni, prin rotatie, reprezentantilor tuturor celor 25 de membri. Tarile mici din Uniune vor insa mentinerea sistemului actual: fiecare tara cu cate un comisar.

• Religia.
  Polonia, Malta, Spania si Irlanda vor ca legea fundamentala sa faca referire la mostenirea crestina a Europei. Fraza ar urma sa apara in preambulul Constitutiei. Opinia lor e contrazisa de statele unde exista o rigida separare a statului de religie. Apararea reciproca. Textul acestui articol a provocat nemultumirea statelor neutre prin traditie. Au obiectat ca obligatia de a sari in apararea altui membru UE nu este compatibila cu statutul lor de neutralitate.