România a înregistrat "regrese sistematice" de la 1 ianuarie 2007, a declarat ieri, cu o zi înainte de prezentarea raportului Comisiei Europene despre progresele înregistrate de România, parlamentarul german creştin-democrat Gunther Krichbaum, cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung.
România a înregistrat "regrese sistematice" de la 1 ianuarie 2007, a declarat ieri, cu o zi înainte de prezentarea raportului Comisiei Europene despre progresele înregistrate de România, parlamentarul german creştin-democrat Gunther Krichbaum, cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Krichbaum speră ca raportul Comisiei Europene să fie cât se
poate de clar şi de critic "de dragul românilor". Potrivit
parlamentarului german, "este de la sine înţeles că monitorizarea României
de către Uniunea Europeană trebuie continuată".
Concluzia lui Krichbaum este că, în stadiul actual, România nu ar fi pregătită nici măcar să adere la UE şi afirmă că primii dezamăgiţi de raportul CE sunt "românii, ale căror speranţă s-au legat de aderarea la UE, doar pentru a constata ulterior că nu s-a schimbat nimic”.
RELAŢIE SIMBIOTICĂ. O
critică şi mai aspră a raportului european vine de peste Atlantic, de la politicianul
american, Tom Gallagher, care afirmă că politicienii şi grupurile de interese din
România au "o relaţie simbiotică”. Într-un comentariu publicat de
Financial Times, Gallagher, care constată că, în ciuda faptului că România nu a
înregistrat progresele scontate în lupta împotriva corupţiei şi în reforma din
Justiţie, nu a fost sancţionată de către Comisia Europeană, pune acest rezultat
pe seama unei "elite politice foarte versată în simularea schimbării”,
care a reuşit să păcălească, mai mult sau mai puţin, Bruxelles-ul, mimînd cu
abilitate că îmbrăţişează valorile europene şi că luptă din greu pentru a întruni
standardele cerute de acesta în vederea
aderării şi integrării în Uniunea Europeană. Gallagher citează două
guvernări, cea a lui Adrian Năstase şi cea a lui Călin Popescu Tăriceanu, politicieni
despre care afirmă că au observat foarte bine că vigilenţa Uniunii Europene a
fost mai degrabă sporadică în eforturile ei de a absorbi încă 12 membri după
anul 2000.
ASUL DIN MÎNECĂ. În
consecinţă, politicieni români au speculat cu abilitate aceste conjucturi, "lansînd
numeroase planuri de acţiune şi alte ritualuri de reformă, care în esenţă au
fost doar acţiuni de relaţii publice, menite să îi convingă pe eurocraţi că România
este procupată să adopte normele şi valorile europene”, comentează politicianul
american. Astfel, elita politicii româneşti a folosit mai multe pîrghii din
structurile UE, în special din Parlament, Comisie şi Consiliul European, iar
apoi, printr-un lobby avid şi-a asigurat intrarea în UE printr-o agendă de
reforme minime. Însă "asul din mînecă”, aşa cum îl numeşte Gallagher, prin
care România a reuşit să obţină o decizie europeană favorabilă ei, a constat în "abilitatea de a oferi
contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care se bucurau de
influenţăă atît la Bruxelles, căt şi în partidele care domină unele state-cheie
din Uniune”. Aşa a devenit Românioa, la
1 ianuarie 2007, membră a UE chiar dacă "cele mai multe reforme vitale existau
doar pe hîrtie, iar altele, ca promisiuni pentru viitor”, adaugă politicianul. Dezarmată treptat de elita politicienilorromâni
versaţi, UE a fost nevoită pînă la urmă să înghită "o separaţie fictivă a
puterilor în stat” ce mima "eliberarea sistemului de justiţie de controlul
Executivului”, după cum afirmă Gallagher. "Însă”, a continuat el, "judecătorii
continuă să îi achite, să le dea sentinţe derizorii sau să amîne la infinit
cazurile politicienilor acuzaţi de corupţie (...) şi, astfel, corupţia este apărată,
iar eforturile de contacarare a acesteia sunt blocate la nivel înalt”.
BENEFICIARII. În
apărarea sa, UE invocă faptul că, prin toate acţiunile şi măsurile sale, nu a făcut
decît "să le ofere liderilor politici români posibilitatea de a pune în
practică reformele ce urmau să aibe ca rezultat o modernizare de succes”, comentează
Gallagher. El afirmă însă că, în realitate, rezultatul a fost altul.
Politicianul afirmă că "principalii beneficiari ai fondurilor structurale
de 30 de milioane de euro alocaţi României din banii contribuabililor europeni sunt
foştii comunişti”, în timp ce "exodul de profesionişti şi milioane de
muncitori necalificaţi fac din criza de forţă de muncă o bombă cu ceas. Aceştia
sînt oamenii care au făcut sacrificiile cerute de Bruxelles, dar ale căror
interese au fost negociate în secret şi implică cifre ce desconsideră aşa-zisele
idealuri de extindere a UE”. Dintre cei care s-au arătat mai sceptici faţă de
seriozitatea României în eforturile de integrare, Marea Britanie şi Olanda se pare
că vorbesc singure, la ora actuală, în UE, cerînd zadarnic "acţiune drastică
împotriva corupţiei la nivel înalt din România, iar acest lucru demonstrează
incapacitatea UE de a-şi impune standardele, indispensabile pentru menţinerea
influenţei sale în lume”, conchide Gallagher.