Se pare că am rămas singura resursă a umorului francez, care, fără români, nu ar mai fi existat, cel puţin cel de la France 2.
Prezent la Campionatele Europene de nataţie de la Budapesta, într-o transmisiune a aceleiaşi France 2, jurnalistul Nelson Monfort, pregătindu-se să ia un interviu uneia dintre laureatele competiţiei, Aurore Mongel, s-a angajat într-un dialog cu alţi trei colegi de-ai săi, printre care se afla şi Roxana Mărăcineanu, fostă înotătoare franceză născută în România, consultant în probleme de nataţie France Televisions.
După ce Montfort o complimentează pe Aurore Mongel, spunându-i că surâsul său este cel al nataţiei franceze, şi că se bucură de aprecierile tuturor, la vestea că cei trei colegi ai săi s-au constituit, ad-hoc, într-un grup de fani, în Montfort se trezeşte spunând, din dorinţa de a face umor, de proastă calitate, că pe lîngă calitatea de prim suporter al înotătoarei franceze, Roxana Mărăcineanu este şi trezorierul fan-clubului său, aşa că îi recomandă precauţie, deoarece "cu românii trebuie să fii atent pe acest plan".
La protestele colegilor săi, care îi spun că românilor n-o să le pice bine replica, Montfort încearcă să o dreagă, spunîndu-i Roxanei Mărăcineanu că a fost o glumă, şi că este unul dintre admiratorii săi.
Cum umorul aduce un tonus bun, fiind chiar recomandat în vremuri de criză economică, s-ar putea recomanda jurnaliştilor români să-şi aducă aminte mai des de confraţii noştri de gintă latină şi să ne aducă zâmbetul pe buze prin remarci care să facă recurs, generalizând, la multiplele "calităţi" pe care şi francezii le au şi de care s-ar jena cu siguranţă.