Rusia trece Oceanul Arctic sub jurisdicţia FSB

Arctica urmează să treacă practic sub controlul FSB (Serviciul Federal de Securitate). La graniţa exterioară a Rusiei în regiune vor patrula submarine, iar autorităţile de la Moscova preconizează ca spre 2016 Oceanul Arctic să devină principala bază de resurse a Rusiei. Conform Agerpres, decizia Moscovei vine în timp ce experţii bat alarma că spre sfârşitul secolului XXI calota glaciară se va topi cu totul, relatează vineri presa de la Moscova.

Pentru aceasta, Rusia a anunţat că îşi va crea o grupare separată militară în Arctica, destinată să asigure securitatea părţii ruse a Oceanului Arctic indiferent de 'situaţia politico-militară' din lume. Conform strategiei elaborate de Consiliul Securităţii Rusiei, această regiune urmează să treacă sub controlul FSB şi să devină principala bază strategică de resurse a Moscovei către 2016, relevă în ediţia sa de vineri cotidianul economic Kommersant. Săptămâna aceasta, pe site-ul oficial al Consiliului Securităţii Rusiei a fost postat un document intitulat 'Principiile politicii de stat a Federaţiei Ruse în Arctica până în 2020', la care se lucra încă de anul trecut. În afară de crearea unei grupări militare separate pentru această regiune, documentul stipulează că sistemul de protecţie şi pază a regiunii arctice va fi încredinţat FSB. Strategia subliniază necesitatea instituirii unui sistem complex de control asupra situaţiei din Oceanul Îngheţat de Nord, punctează Kommersant.

Referindu-se la rolul atribuit FSB în controlul Arcticii, publicaţia aminteşte de vizita efectuată anul trecut la Polul Nord de actualul secretar al Consiliului Securităţii Rusiei, Nikolai Patruşev, fost director al FSB, în compania reprezentantului special al preşedintelui rus pentru Arctica, Artur Cilingarov. La reuniunea din septembrie 2008 a Consiliului Securităţii Rusiei, ce a fost dedicată problemelor acestei regiuni, Patruşev nu a exclus posibilitatea unui război pentru Arctica, afirmând că toate ţările riverane vor încerca să-şi apere interesele în regiune. Potrivit ziarului, publicarea strategiei arctice a coincis cu pretenţiile emise de Rusia faţă de Norvegia în legătură cu manevrele militare ale acesteia în apele Oceanului Îngheţat de Nord. În acelaşi timp, NATO a menţionat că niciunul din statele sale membre nu percepe Rusia ca inamic şi nici ca o problemă. Potrivit unui responsabil al Alianţei, NATO este preocupată doar de intensificarea navigaţiei în Arctica în contextul încălzirii globale, ceea ce sporeşte riscul de catastrofe şi necesită crearea unei forţe de intervenţie în caz de accidente şi naufragii în zonă.

Surse diplomatice din Norvegia şi Canada au specificat pentru Kommersant că cele două state riverane îşi vor exprima punctul de vedere asupra strategiei Rusiei în Oceanul Îngheţat abia după o analiză în detaliu a textului. În acest context, reprezentantul special al preşedintelui rus pentru Arctica, Artur Cilingarov, a declarat că 'Rusia trebuie să-şi păzească graniţele şi suveranitatea la capacitate maximă'. El a spus că Ministerul rus al Apărării s-a implicat activ în activităţile de explorare a Arcticii, detaşând în acest scop atât avioane militare, cât şi o parte a flotei sale de submarine. Cilingarov a mai spus că în prezent în zona Polului Nord este în curs de amenajare staţia de cercetare 'Barneo'.

Conform Strategiei arctice date publicităţii săptămâna aceasta, către 2010 Rusia intenţionează să dispună de toate materialele necesare legalizării graniţei exterioare a părţii sale din platoul continental al Arcticii. Adică, la această dată, Rusia intenţionează să demonstreze că lanţul de munţi subacvatici ce constituie catena Lomonosov ar fi o extensie Siberiei, ceea ce i-ar da Moscovei dreptul să revendice o parte din Oceanul Arctic. Rusia consideră drept teritoriu al său 18% din platoul continental al Arcticii, cu o suprafaţă echivalentă cu 20.000 de km2. Teritoriul dorit de Rusia ar include însă şi Polul Nord, care, potrivit unei convenţii internaţionale, nu aparţine niciunei ţări. Convenţia ONU asupra dreptului mării dă posibilitatea ţărilor semnatare ca 10 ani dupa ce au ratificat convenţia să depună revendicări asupra fundului marii dacă vor să-şi extindă suveranitatea la mai mult de 200 de mile.

Rusia, care a ratificat documentul în 1997, a depus în anul 2001 o cerere la Convenţia ONU asupra dreptului mării, revendicând fundul marin arctic. Danemarca a ratificat convenţia în 2004 şi are dreptul la revendicări până în 2014, acelaşi lucru fiind dorit şi de Canada. Miza o constituie uriaşele rezerve de hidrocarburi. Conform estimărilor, fundul Oceanului Îngheţat ar ascunde 10 miliarde tone de petrol şi cam tot atâtea rezerve de gaze naturale.