Sarkozy ia moţul primului său an de preşedinţie

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy, ales în urmă cu un an, îşi serbează un an de preşedinţie într-un climat de deziluzie generală, sub tirul celor mai usturătoare critici, cea mai mare parte a presei franceze estimînd că a fost un an de eşec şi de deziluzie

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy, ales în urmă cu un an, îşi serbează un an de preşedinţie într-un climat de deziluzie generală, sub tirul celor mai usturătoare critici, cea mai mare parte a presei franceze estimînd că a fost un an de eşec şi de deziluzie.

 
În data de 6 mai, anul trecut, Nicolas Sarkozy devenea preşedintele Franţei, învingănd-o pe contracandidata sa socialistă Segolene Royal, cu peste 53% din sufragii. Sarko le promitea francezilor că vor avea parte, împreună cu el, de “schimbare” în bine  şi de o “ruptură” cu acea parte a trecutului care nu avea să îi avantajeze de-atunci încolo. Scimbarea s-a produs, dar nu aşa cum anticipase preşedintele, ci exact pe dos. Adică, nu în bine, ci din rău în mai rău. Astăzi, popularitatea lui Sarkozy a atins recordul negativ – sondajele “au coborît în bernă”, după cum s-a exprimat sugestiv presa din Hexagon. Doar cel mult 38% dintre francezi mai au încredere în preşedinte, în timp ce 62% cred că Franţa va trece printr-o gravă criză pînă la sfîrşitul mandatului lui Sarkozy.

 
SPĂŞIT. La sfîrşitul lunii aprilie, cînd nici o strategie nu i-a mai putut aduce vreun procent în plus, Sarkozy a ieşit la rampă, spăşit, spunîndu-le concetăţenilor săi că regretă “erorile de comunicare”, arătîndu-se totodată nejustificat de optimist privind şansele de a compensa decalajul de popularitate de cînd a fost ales şi pînă acum.  El a spus că este mai hotărît ca niciodată să realizeze “reformele de care ţara are nevoie”.
 

PREŞEDINTELE PUTERII DE CUMPĂRARE. Sarko le-a promis francezilor că va pune capăt creşterii preţurilor, problemă care a devenit o obsesie şi principalul motiv de nemulţumire a populaţiei, însă promisiunea lui pare fără acoperire, cel puţin deocamdată. Cîteva publicaţii i-au sărit deja în ajutor preşedintelui, dar nu în ce priveşte îndeplinirea promisiunilor făcute, ci cu explicaţii de ce i-ar fi imposibil, la o adică, să îşi respecte cuvîntul dat. Astfel, cotidianul de dreapta, “Le Figaro”, titra ieri că, deşi sunt “Severi cu Sarkozy, francezii salută reformele lui”, precizînd că numai criza financioară internaţională “a perturbat acţiunea preşedintelui Republicii”. “Categoric, şeful statului are ghinion”, scria o altă publicaţie, cotidianul economic “La Tribune”. Acesta avansa teoria că “nimeni nu avea să-şi imagineze scenariul-catastrofă al crizei financiare americane, al creşterii preţului petrolului şi al materiilor prime, precum şi cel al scăderii dolarului”.

 
DOMNUL PLUS. Indiferent de explicaţiile acestor publicaţii, francezii - în special de cei din tabăra socialistă - nu uită că prima “măsură” pe care a luat-o Sarkozy după ce a devenit preşedinte, în vara anului 2007, a fost un “pachet de reforme fiscale”, de aproximativ 15 miliarde de euro, considerat a fi de fapt un “cadou fiscal” făcut clasei înstărite. “Nicolas Sarkozy a fost Domnul Plus cu bogaţii şi Domnul Minus cu ceilalţi (...) este preşedintele încurcăturilor”, îl descria ieri, vehement, Francois Hollande, liderul Partidului Socialist. La toate aceste nemulţumiri sociale faţă de persoana preşedintelui se adaugă şi criticile aspre privitoare la viaţa lui personală, pe care şi-a expus-o excesiv în public. Divorţul pe şest, la cîteva luni după ce a devenit preşedinte, de Cecilia şi căsătoria în secret, într-un răstimp foarte scurt, cu fostul model internaţional Carla Bruni, a pus şi mai multe paie pe foc. Francezii, destul de nonconformişti de felul lor, nu au gustat, totuşi, excentricităţile lui Sarko. El îi va lua mîine “moţul” primului său an de preşedinţie la o recepţie la care şi-a invitat reprezentanţi ai partidului său, apoi va participa la un dineu cu miniştrii cabinetului său alături de soţii sau soţiile acestora.