Fostă putere tutelară în Liban, Siria a ajuns să domine din nou arena politică a micului său vecin, Libanul, după ce mişcarea Hezbollah, susţinută de Damasc, a reuşit să scoată din cursă tabăra prooccidentală a lui Saad Hariri, apreciază analiştii politici, citaţi de France Presse.
”În cursul ultimilor ani, Siria şi-a recăpătat puţin câte puţin influenţa în Liban. Azi, ea dă de ştire întregii lumi că ţine din nou frăiele jocului politic”, a declarat pentru AFP Marwan Rowayheb, profesor de ştiinţe politice la Universitatea libano-americană (LAU).
Imediat după asasinarea în 2005 a fostului premier libanez Rafic Hariri, Damascul, la început arătat cu degetul, a fost forţat să-şi retragă trupele din Liban, sub presiunea străzii, dar şi a comunităţii internaţionale, după 30 de ani de tutelă politică şi militară.
Opoziţia antisiriană a venit la putere câştigând alegerile legislative (din 2005 până în 2009), avându-l ca lider pe Saad Hariri, fiul liderului asasinat, care, la sfârşitul lui 2009, a devenit premier. El a efectuat ulterior o vizită calificată drept istorică la Damasc şi a dat mâna cu preşedintele sirian, Bashar al-Assad, pe care anterior îl acuzase că a comandat asasinarea tatălui său.
Potrivit lui Salman Sheikh, directorul centrului de cercetare Brookings Doha Center, “căderea Guvernului Hariri indică faptul că Libanul a revenit la epoca de dinaintea lui 2005, în special la nivelul anilor '90”, când Damascul se amesteca în cele mai mici detalii ale politicii libaneze.
La 12 ianuarie, aripa militară a mişcării Hezbollah a provocat căderea Guvernului de uniune al lui Saad Hariri, sub imboldul Damascului, potrivit anumitor analişti, după ce a încercat în zadar să-l determine să dezavueze Tribunalul Special pentru Liban (TSL) însărcinat cu anchetarea asasinării tatălui său.
Hezbollah-ul (Partidul lui Dumnezeu), care se aşteaptă să fie pus sub acuzaţie de TSL, acuză, la rândul său, acest tribunal al ONU că este mânat pe la spate de Israel şi de Statele Unite.
Miliardarul Najib Mikati, un prieten de-ai şefului statului sirian, a fost desemnat în locul lui Saad Hariri să formeze noul Guvern, din care tabăra Hariri, care a acuzat Hezbollah-ul că şi-a impus candidatul, nu va face parte. “Siria este conştientă că este actorul principal azi, pe scena libaneză, de aceea se lansează în acţiuni riscante, care pot părea revanşarde”, apreciază Rowayheb.
Deja, liderii taberei Hariri au început să vorbească despre “o recăpătare a tutelei”, cu procură de la Hezbollah.
Alături de Arabia Saudită, care îl susţine pe Saad Hariri, Siria a încercat zadarnic în ultimele luni să găsească o ieşire pentru criza libaneză. Cu puţin timp înaintea prăbuşirii Guvernului Hariri, Arabia Saudită s-a retras din eforturile de mediere. “Este clar că rolul saudit a devenit mai puţin vizibil decât cel al Damascului”, subliniază Peter Harling, de la Institutul de Cercetare Internaţional Crisis Group (ICG). Dar, potrivit lui, Siria va putea cu greu să fie singurul stăpân al situaţiei din Liban, dat fiind rolul din ce în ce mai influent al Iranului, al Turciei, dar şi al Franţei şi al Statelor Unite. “Damascul a gestionat criza libaneză în felul său, pentru a-şi vârî ambele picioare în această ţară”, apreciază Sheikh. “Acum rămâne de văzut dacă Siria a învăţat vreo lecţie din greşelile sale din trecut”, conchide el.