Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După aproape o lună de confruntări, administrația de la Washington se află în fața unei dileme strategice: escaladarea conflictului pentru a forța o schimbare de atitudine a liderilor de la Teheran sau încercarea unei soluții diplomatice, fie și prin negocieri indirecte, cu un regim și mai radicalizat de război.
Retorică ambiguă, mesaje controversate
Mesajele contradictorii ale administrației americane au devenit deja un tipar. Vinerea trecută, Trump declara că ia în calcul „reducerea treptată” a conflictului cu Iranul. O zi mai târziu, el amenința însă că va „anihila” centralele electrice ale țării, într-o escaladare care ar putea exacerba conflictul la cote fără precedent.
Avertismentul a venit sub forma unui ultimatum de 48 de ore adresat autorităților de la Teheran, somate să redeschidă complet Strâmtoarea Ormuz.
Autoritățile iraniene nu au părut însă impresionate de ultimatumul lui Trump și au avertizat, ieri, că ar putea lovi infrastructura vitală din întreaga regiune, dacă centralele electrice ale țării vor fi atacate.
Anterior, Trump le ceruse aliaților să trimită nave pentru a redeschide Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute de transport pentru exporturile globale de petrol.
După ce aceștia au refuzat, liderul de la Casa Albă a spus că nu are nevoie de ajutor. El i-a acuzat pe europeni de lașitate pentru că nu se alătură unui război pe care ei îl contestă.
Înainte de a cere Iranului să redeschidă strâmtoarea în 48 de ore, Trump afirmase că, la un moment dat, ruta maritimă „se va redeschide singură”.
Oscilațiile de mesaj evidențiază însă importanța strategică a strâmtorii și impactul catastrofal al blocării acesteia, care pune o presiune enormă pe umerii administrației de la Washington.
Paralizarea acestei rute a lăsat zeci de petroliere în așteptare, a provocat creșteri ale prețurilor la energie și a amplificat îngrijorările privind o posibilă recesiune globală, cu efecte imediate asupra a milioane de oameni.
Pe piețele energetice, prețul de referință al petrolului la nivel global a urcat la peste 114 dolari pe baril, semnalând un impact economic fără precedent al tensiunilor din regiune.
Dilema lui Trump
Președintele american se confruntă acum cu un moment în care retorica ambiguă și amenințările contradictorii nu mai pot ascunde consecințele deciziilor sale.
Escaladarea conflictului ar putea fie să creeze o cale de ieșire, fie să agraveze criza economică și politică pe care administrația sa încearcă deja, tot mai greu, să o gestioneze.
Prin anunțarea ultimatumului, Trump și-a trasat, pe termen scurt, o nouă „linie roșie”, fără a exista indicii că Iranul ar ceda până la termenul-limită trasat de Washington.
Dacă președintele american va ordona atacuri asupra centralelor electrice iraniene, este probabil să provoace cele mai dure represalii de până acum din partea Teheranului, cu riscul destabilizării pieței globale a petrolului.
În schimb, dacă nu va acționa iar strâmtoarea rămâne închisă, liderii iranieni ar putea arăta tuturor că își pot permite să sfideze puterea militară a Statelor Unite și a Israelului, chiar dacă sunt net inferiori din punct de vedere militar.
Oficialii americani insistă că Washingtonul este pregătit să meargă mai departe, dacă Iranul nu cedează. „Președintele nu glumește.”, a declarat ambasadorul SUA la Națiunile Unite, Mike Waltz, subliniind că liderul de la Casa Albă nu va permite Teheranului „să țină ostatică economia globală”.
În același timp, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a sugerat că escaladarea ar putea fi necesară pentru a forța o eventuală dezescaladare. Această logică strategică a fost folosită, de altfel, și în conflicte anterioare ale SUA, precum războaiele din Vietnam și Irak, care s-au transformat în campanii militare lungi și costisitoare.
În plan intern însă, războiul devine tot mai controversat. Un sondaj realizat de CBS News și YouGov arată că aproape șase din zece americani cred că evoluția conflictului este negativă.
În plus, criticii administrației afirmă că Washingtonul nu are o strategie clară sau un plan de ieșire. Senatorul democrat Chris Murphy avertizează că războiul „scapă de sub control”, în timp ce prețurile cresc pentru milioane de americani.
„Doar opțiuni proaste”
Pe de altă parte, susținătorii strategiei de forță afirmă că ofensiva militară a slăbit capacitățile Iranului, iar presiunea asupra conducerii de la Teheran va crește în timp.
De altfel, Israelul a vizat inclusiv conducerea regimului, iar unii analiști militari consideră că aceste lovituri ar putea eroda stabilitatea internă a sistemului de putere iranian.
Cu toate acestea, Iranul demonstrează zilnic că încă dispune de capacități militare semnificative. Atacurile cu rachete iraniene au vizat orașe israeliene, iar rachete balistice cu rază medie au fost lansate spre baza americano-britanică de la Diego Garcia, în Oceanul Indian.
Chiar dacă aceste atacuri nu și-au atins țintele, ele sugerează că Iranul poate amenința obiective considerate până acum în afara razei sale de acțiune.
În acest context, opțiunile Washingtonului devin tot mai limitate. Un atac asupra infrastructurii energetice iraniene sau asupra nodului petrolier de pe Insula Kharg ar putea crește presiunea asupra regimului de la Teheran, dar ar risca și o escaladare regională majoră, inclusiv închiderea pe termen nelimitat a Strâmtorii Ormuz.
„Ne apropiem de un moment al deciziei. Iar pentru Statele Unite nu există opțiuni bune, ci doar opțiuni proaste.”, avertiza recent Danny Citrinowicz, fost oficial al serviciilor de informații militare israeliene, într-un interviu acordat CNN.
Pentru Trump, orizontul strategic se restrânge rapid. Escaladarea ar putea fi necesară pentru a menține credibilitatea amenințărilor sale și pentru a forța o ieșire din conflict.
O astfel de decizie ar putea adânci însă un război tot mai dificil de controlat, unul despre care liderul american susține de mai multe zile că a fost deja câștigat.
Citește pe Antena3.ro
