Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La 60 de zile de la învestirea lui Joe Biden în fruntea administrației de la Washington, scenariul politicii externe americane pentru următorii patru ani capătă un contur tot mai clar. După o ultimă săptămână plină de evenimente, se prefigurează o nouă eră de competiție acerbă între superputerile planetei, marcată, foarte probabil, de cea mai proastă relație dintre SUA și Rusia, de la căderea Zidului Berlinului, precum și de tensiunile fără precedent dintre Casa Albă și Beijing, de la stabilirea relațiilor diplomatice sino-americane până în prezent.
Tensiunile mocneau de câțiva ani, de când liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, și președintele chinez, Xi Jinping, au alunecat brusc pe panta autoritarismului. Ele au explodat însă spectaculos săptămâna trecută, când Biden a fost de acord cu afirmația că liderul de la Moscova este un „criminal”, iar prima întâlnire oficială dintre SUA și China după instalarea noii administrații de la Washington s-a transformat pentru reprezentanții Beijingului într-un prilej de morală la adresa „viziunii arogante” a americanilor, care „consideră că întreaga lume” vrea să importe sistemul lor de valori. Foarte multe dintre aceste declarații au fost făcute, bineînțeles, sub lumina reflectoarelor, de dragul spectacolului și al telespectatorilor de acasă. Pozițiile dure exprimate la nivel înalt sunt însă departe de a fi simple reacții de scenă. Deși Războiul Rece nu a fost încă reluat - deoarece amenințarea nucleară a devenit, între timp, o problemă mult mai mică, iar actuala competiție se poartă în domeniile tehnologiei, conflictelor cibernetice și a extinderii zonelor de influență -, pozițiile exprimate în aceste zile par ecourile unei epoci de confruntare internațională intensă. Considerată de presa de peste Ocean drept „un moment de diplomație teatrală”, întâlnirea oficială de săptămâna trecută, din Alaska, dintre delegațiile conduse de secretarul de Stat american, Antony Blinken, și cel mai înalt responsabil chinez de politică externă, Yang Jiechi, aduce aminte de incidentul în care Nikita Sergheevici Hrușciov, fost lider al URSS în perioada Războiului Rece, a lovit ostentativ cu pantoful în masă, în timpul unei sesiuni a Adunării Generale a ONU, cu 60 de ani în urmă, denunțând „imperialismul american”.
În luptă cu Putin
Cu toate acestea, după cum susțin veterani ai Războiului Rece, rivalitățile dintre superputerile de astăzi nu se aseamănă foarte mult cu cele derulate cu decenii în urmă. Chiar Putin a remarcat că Rusia de la începutul secolului XXI este o umbră a Uniunii Sovietice, în timpul căreia actualul președinte al Rusiei a fost instruit ca agent al KGB. Economia Rusiei are o dimensiune apropiată de cea a Italiei, iar puterea Moscovei pare să constea acum în generarea de conflicte regionale, utilizarea atacurilor cibernetice asupra intereselor americane, precum și în insuflarea sentimentului de frică în rândul celor care deschid gura contra conducerii de la Kremlin. În pofida vulnerabilităților economiei naționale, Putin s-a dovedit extrem de rezistent în fața sancțiunilor internaționale primite de Rusia, ca răspuns la anexarea Crimeei, în 2014, și, mai nou, ca reacție la presupusa încercare de asasinare a opozantului Alexei Navalnîi și la atacurile cibernetice asupra unor guverne. Toate aceste măsuri punitive nu par să fi schimbat însă cu nimic politica lui Putin. Sancțiunile „nu vor realiza mare lucru”, remarca recent Robert M. Gates, fost director al CIA și secretar al Apărării, într-un interviu acordat publicației „The Washington Post”. „Rusia va fi o provocare la adresa SUA, o problemă pentru securitatea națională americană și, poate, în anumite privințe, cea mai periculoasă problemă, atât timp cât Putin este la putere”, susține Gates.
China, amenințare accelerată
Din punctul de vedere al amenințării chineze la adresa hegemoniei globale americane, lucrurile stau total diferit. În ascensiunea sa spre poziția ocupată de SUA, China nu alege o strategie distructivă, ci construiește rețele internaționale. Potrivit unor estimări economice, China ar putea deveni țara cu cel mai mare produs intern brut până la sfârșitul acestui deceniu. Mai mult, Beijingul și-a mai stabilit două obiective naționale: construirea celei mai puternice armate a lumii și obținerea poziției mondiale dominante în tehnologie până în 2049, anul celei de-a 100-a aniversări de la preluarea puterii în China de către Partidul Comunist Chinez, sub conducerea lui Mao Zedong. Puterea chinezilor nu constă în arsenalul nuclear, ci în forța lor de expansiune economică și tehnologică. Ei utilizează tehnologia subvenționată de guvern pentru a instala rețele 5G în state din estul Europei, Orientul Mijlociu, America de Sud și Africa, întărind relațiile dintre acestea și Beijing. Concomitent, chinezii dezvoltă construirea de cabluri submarine, astfel încât rețelele respective să funcționeze în toată lumea pe circuite controlate de China, urmând ca numeroase țări să depindă apoi de această tehnologie. Jake Sullivan, consilierul lui Biden pe probleme de securitate națională, care a participat alături de Antony Blinken la întâlnirea de săptămâna trecută cu delegația chineză, în Alaska, a avertizat, de altfel, că ar fi o greșeală ca SUA să creadă în ipoteza conform căreia Beijingul ar vrea să se impună într-un conflict militar cu americanii, în Pacific. China consideră că forța economică și tehnologică este în mod fundamental mult mai importantă decât puterea militară tradițională pentru obținerea conducerii globale, crede Sullivan. Și administrația Trump ajunsese la aceeași concluzie, dar încercările sale de a distruge Huawei, gigantul chinez în telecomunicații, s-au încheiat cu un efort diplomatic haotic, presărat cu amenințări și iritarea extremă a unor aliați care își doreau achiziționarea de tehnologie din China.
Citește pe Antena3.ro
Alianță periculoasă
Întâlnirea din Alaska, de săptămâna trecută, a marcat începutul unei politici diplomatice agresive a Beijingului față de noua administrație americană. Membrii delegației au acuzat SUA că îi „tratează de sus” pe toți interlocutorii lor, precizând că liderii de la Washington nu au niciun drept să țină altora prelegeri și să importe standarde pe tema respectării drepturilor omului și a democrației, atât timp cât sistemul american reprezintă o sursă de inechități sociale și rasiale. Mai mult, China a dat de înțeles că își va intensifica eforturile de a domina și de a face jocurile în diferite forumuri internaționale care stabilesc standardele în tehnologie, cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului. Deja, într-o serie dintre aceste forumuri, chinezii au un nou aliat, Rusia, care, la rândul ei, dorește diminuarea influenței americane. Mai mult, se pare că ambele state au observat că SUA sunt extrem de vulnerabile la atacurile cibernetice, față de care și Moscova, și Beijingul par să aibă o afinitate deosebită. Cum aceste lovituri țintesc periodic diferite ramuri industriale și guvernamentale vitale pentru SUA, atacurile cibernetice se aseamănă întrucâtva cu reamplasarea continuă a rachetelor cu decenii în urmă, în timpul Războiului Rece.
„Forța economică și tehnologică este fundamental mai importantă decât puterea militară tradițională!”
Jake Sullivan, consilierul lui Biden pe probleme de securitate națională
