Tabara culegatorilor de fructe la negru

Crucea Rosie spaniola s-a gandit sa-i ajute pe muncitorii care au venit in Spania la cules de struguri si masline si a instalat o tabara la Almendralejo. Cei care stau in tabara sunt cateva sute de romani, cativa rusi, o venezueleanca si sotul ei, un spaniol.

Cei mai multi muncitori care ajung in Spania, sunt oficial turisti. Asa sunt considerati la frontiera austriaca atunci cand li se acorda un permis de sedere in spatiul Schengen. Documentul le garanteaza dreptul de a sta in orice tara a Uniunii Europene timp de trei luni. Dar nu pot sa se angajeze legal nicaieri si cad pe mana unor oameni care se considera un fel de impresari, care se ocupa de plasarea noilor veniti pe plantatii si care traiesc pe seama lor.

Adapostul Crucii Rosii gazduieste astfel de imigranti, care nu si-au gasit un loc unde sa doarma sau sa manance. Municipiul Almendralejo este centrul regiunii Terra de Barros, a carei economie e in mare parte bazata pe agricultura, in special pe industria vinului si a maslinelor. Ziarele spaniole au facut excursie in tabara si au aflat cum traiesc romanii care culeg fructe "la negru."

CLANURI DE CULEGATORI. Imigrantii care vin in Spania ca sa gaseasca o viata mai buna, dau de o viata imposibila. Unii spun ca primesc tot atatia bani cati patronul le-a promis la inceput. Cei mai multi spun ca nu se intampla asa ceva pentru ca, in general, dintr-un grup se ridica unul care se intituleaza "sef" si care are sarcina de a le gasi celorlalti de lucru. La momentul platii, patronul ii da banii acestui "impresar" care semneaza contractul si tot el se ocupa de distribuirea banilor celorlalti muncitori. De cele mai multe ori, muncitorii primesc mult mai putin decat a fost intelegerea. Dar nu se pot salva din aceste reguli nescrise pentru ca cei mai multi au de platit datorii de pana la 600 de euro pe care i-au imprumutat ca sa poata pleca. Ziua de munca este de sase ore de cules, dar unii dintre "impresari" isi tin muncitorii la lucru toata ziua, desi ii platesc la fel de putin. Dar, desi se simt protejati in tabara Crucii Rosii, multi ar vrea sa poata inchiria o camera. Unii chiar vor sa se "cupleze." Patru la o camera. Dar chiriile sunt in medie 700 de euro pe luna, fara comisionul pe care il ia firma imobiliara.

O ROMANCA. Nicoleta Stanciulescu e o romanca de 23 de ani care locuieste acum cu sotul ei in tabara Crucii Rosii de la Almendralejo. Ea si-a lasat fiica la o matusa, in Romania, si a promis ca o suna in fiecare saptamana. Tanara vorbeste bine spaniola, desi in tabara Crucii Rosii a fost anagajat un traducator, pentru ca sunt foarte multi romani.

"Sotul meu si eu am venit pentru ca un roman ne-a promis un acoperis deasupra capului si un loc de munca", a declarat ea ziarului spaniol Hoy Digital. Dar a disparut, desi, spune tanara, parea un om serios. "Cand am ajuns nimic din ce ne spusese nu s-a dovedit adevarat si am dormit trei nopti in statia de autobuz, pana cand am venit in tabara, acum doua saptamani. Am lucrat timp de cinci zile la cules de struguri, dar nu m-am mai putut duce pentru ca mi-au iesit niste bubite, ca o alergie, pe spate." Dupa ce campania de cules de struguri se va termina, Nicoleta are de gand sa-si gaseasca de lucru ca fata in casa sau ca baby-sitter, iar sotul ei ar putea lucra pe post de chelner si ca fotograf. El e student la drept, spune Nicoleta. Au plecat din Romania pentru ca nu aveau casa, iar salariile nu le permiteau sa-si cumpere una. Acum doi ani au mai fost in Castellon si nu au gasit de lucru, asa ca s-au intors in Romania cu multe datorii, pentru ca imprumutasera bani ca sa poata sa plateasca drumul.

TRANSLATORUL

Radu Marinescu e tanarul care se ocupa de traducerea dialogurilor intre compatriotii sai si conducerea taberei, pentru ca majoritatea romanilor abia daca stiu cateva cuvinte in spaniola. El sta in Spania de doi ani si jumatate, timp in care spune ca a facut de toate, dar a lucrat cel mai mult in constructii si in agricultura. El le-a spus jurnalistilor spanioli ca viata in Romania nu e deloc frumoasa, si ca de aceea romanii emigreaza in tari precum Spania. "In tara mea lucram ca gardian public, dar conditiile nu erau foarte bune pentru ca nu prea aveam echipament de protectie. Am decis sa-mi dau demisia si sa vin in Spania." Cei mai multi romani il intreaba cand ajung in tabara, cum s-a descurcat doi ani si jumatate in Spania, ce a lucrat. "Le povestesc experienta mea, ca sa ii ajute sa se orienteze. Altii ma intreaba cum se culeg maslinele pentru ca nu au cules niciodata asa ceva."