Ţările arabe, în fierbere

Dacă în Libia au început deja să intervină forţele străine ca să facă ce nu au reuşit rebelii contestatari ai regimului lui Muamar Gaddafi, în ţările arabe care au făcut revoluţii mai izbutite, scăpând de dictatorii care se eternizaseră la putere, nu este război, dar nici pacea nu le prea tihneşte. Nu este nici în cele în care "unda de şoc" propagată de Tunisia, la începutul acestui an, prin "Revoluţia Iasomiei", a ajuns mai târziu.

În Egipt, unde sâmbătă populaţia cu drept de vot a participat la un re­ferendum crucial pentru viitorul ţării, de revizuire a Constituţiei, ieri erau aşteptate cu sufletul la gură primele rezultate ale scrutinului.

Participarea egiptenilor la primul scrutin de după Mubarak a fost "masivă", cei mai mulţi dintre ei spunând că s-au bucurat de primul vot cu adevărat liber din viaţa lor. Dacă referendumul va întruni votul popular "pentru", egip­te­nii vor organiza primele alegeri li­bere după şase luni. Însă acest lucru se va afla, oficial, peste două zile, când se vor da pu­blicităţii rezultatele finale ale referendumului.

Cu toate că l-au văzut pe pre­şe­dintele Hosni Mubarak plecat de la putere, egiptenii rămân încă divizaţi în privinţa căii libere, de data aceasta, pe care o vor urma.

Cele două for­ma­ţiuni politice principale, Partidul Democratic Naţional, al fostului preşedinte Mubarack, şi Fraţii Musulmani, sunt favorabili noii Constituţii, ce prevede în esenţă reducerea du­ra­tei manda­tului prezidenţial la şase ani şi realegerea succesivă pentru un al doilea mandat doar o singură dată, şi noi criterii pentru candidaţi, cum ar fi bărbaţi peste 40 de ani care să fie că­să­toriţi doar cu egiptence.

Activiştii prodemocratici contestă însă proiectul Constituţiei, spunând că schim­bă­rile nu sunt suficiente, susţinând că tre­buie "rescrisă" Constituţia "în în­tre­gime".

Un incident neplăcut a avut loc în timpul scrutinului, când laureatul Premiului Nobel pentru Pace, fostul şef al Agenţiei pentru Energie Ato­mică, Mohamed El Baradei, fi­gu­ră marcantă a opoziţiei egiptene, a fost împiedicat să voteze în Cairo, un­de mai mulţi tineri agresivi l-a ata­cat cu pietre în timp ce mergea la vot.

În Maroc, mii de persoane mani­fes­tau ieri la Rabat şi Casablanca în special, cerând "democraţie" şi "drep­ta­te socială", în ciuda faptului că re­ge­le Mohamed al IV-lea a anunţat "re­forme politice profunde". "Po­po­rul marocan cere schimbare", scandau în Rabat peste 4.000 de persoane, în­t­re care şi femei purtătoare de văl is­lamic, solicitând "demisia Guvernului".

În Casablanca, peste 10.000 de pro­testatari, potrivit informaţiilor or­ga­nizatorilor, strigau "Nu corupţiei şi clientelismului!" şi cereau "un rege care domneşte şi nu guvernează". Nici în Rabat, nici în Casablanca nu se semnalaseră incidente, iar su­pra­ve­gherea poliţienească era discretă. Manifestanţii au spus că vor face în continuare presiuni, pentru ca regele să îşi ţină promisiunile de a constitui o comisie pentru revizuirea Cons­ti­tu­ţiei, pentru separarea puterilor în stat, independenţa justiţiei şi întărirea puterilor premierului marocan, toate acestea însemnând, de fapt, trecerea la o monarhie parlamentară.

În Yemen, unde revoltele protestatarilor au fost contracarate sângeros de forţele regimului preşedintelui Ali Abdallah Saleh, un grup masiv de manifestanţi venise în zona Universităţii Sanaa să asiste la funeraliile ce­lor 52 de protestatari ucişi de gloan­ţele forţelor de ordine.

Acest loc este "epicentrul" mişcărilor de protest declanşate în ianuarie, după revoltele din Tunisia şi a fost, vineri, teatrul ce­lor mai sângeroase violenţe îm­po­tri­va mani­festanţilor, când partizanii regimului au deschis focul împotriva protestatarilor, în timpul rugăciunii de seară, ucigând 52 de persoane şi rănind 126.

Şi în Siria, care a fost liniştită până de curând, s-au produs violenţe, când forţele de ordine au dispersat cu gaze lacrimogene mulţimea din Deraa, care participa la funeraliile a doi ma­nifestanţi care fuseseră ucişi cu gloanţe de forţele de ordine în timpul mani­fes­taţiilor de vineri, prin care protestatarii cereau libertate şi respectarea drepturilor omului.

 

Pe recepţie
România "este pe recepţie" în ca­zul Libia şi urmează să ia o decizie internă dacă este cazul să parti­cipe la colaiţia internaţională şi sub ce formă, a anunţat mi­nistrul de Externe, Teodor Ba­conschi. "Noi ne vom coordona cu statele membre şi cu Comisia la nivelul UE şi, bineînţeles, cu aliaţii noştri din NATO, pentru că o astfel de operaţiune poate fi susţinută numai la nivelul NATO în Marea Mediterană. Suntem pe recepţie şi nu vom lipsi din acest exerciţiu de coordonare politică a acţiunii militare. La rândul său, fos­tul preşedinte Ion Iliescu a susţinut că intervenţia în Libia, decisă la Summitul de la Paris, este necesară dacă se ţine seama că ac­ţiu­nile liderului libian sunt "total iraţionale". Iliescu şi-a ex­pri­mat speranţa ca intervenţia militară să conducă la încetarea represiunii la care este supusă po­pulaţia libiană şi ca în Libia să se găsească forţe interne care să de­barce dic­ta­tura lui Gaddafi. Fostul pre­şe­din­te a evitat însă să se pronunţe asupra oportunităţii participării României la operaţiunea militară din Libia. "Nu vreau să mă pronunţ pe acest subiect. Aşa ceva trebuie hotărât de CSAT. Nu ştiu dacă va fi nevoie", a adăugat fostul şef al statului.
● Carmen Vintilă