Ratificarea Tratatului de la Lisabona de fostul preşedinte polonez Lech Kaczynski, mort în tragedia de la Smolensk, din aprilie, a fost o "adevărată piesă de teatru politic".
Publicaţia EUObserver a numit ratificarea documentului ce pune bazele unei noi Uniuni Europene lărgite o "comedie a erorilor". Dar părţile aşa-zis "comice" au avut şi o parte necunoscută, ce ar fi putut ridica probleme legale pentru UE, dezvăluie publicaţia electronică.STILOUL CU BUCLUC
De pildă, când Lech Kaczynski a semnat Tratatul la 10 octombrie 2009, stiloul său nu a scris şi a fost nevoit să folosească un alt stilou, care "nu fusese planificat", după cum a povestit o oficialitate polonă. Aceasta a fost prima situaţie pe cât de stânjenitoare, pe atât de comică.
Lucrurile nu s-au oprit aici. Au urmat altele, mai puţin cunoscute. Când documentul a fost trimis la sediul Ministerului de Externe, cei de-acolo au observat că preşedintele nu pusese data alături de semnătură, încălcând astfel o cerinţă legală obligatorie pentru validitatea actului. Funcţionarii ministerului au plecat înapoi la Preşedinţie cu documentul, pentru ca şeful statului să facă modificările de rigoare.
În aceeaşi zi, înainte ca şeful Serviciului polonez de protocol să plece la Roma pentru a depune documentul în arhiva Uniunii Europene (UE), la sediul Ministerului italian al Afacerilor Externe, cei de-acolo au descoperit că pe document nu fusese aplicat sigiliul de stat şi, conform legii, lipsa sigiliului de pe oricare asemenea document îl face nul.
SIGILIUL DIN SUBSOL
Oficialităţile însărcinate cu transportul documentului au fost nevoite să mergă în subsolul unei clădiri guvernamentale din Varşovia, pentru a aplica sigiliul de stat. Apoi au plecat la Roma. Potrivit europarlamentarului britanic Andrew Duff (liberal), specializat în probleme de Drept, dacă aceste erori ar fi trecut neobservate, documentul ar fi ajuns în arhivă în formă nulă. Şi chiar dacă erorile de redactare ar fi putut fi corectate, descoperirea unui instrument de ratificare fals, în cazul în care Tratatul ar fi fost votat astfel, i-ar fi încurajat pe eurosceptici să declanşeze un proces împotriva Tratatului de la Lisabona, la Curtea UE de la Luxemburg, a mai precizat europarlamentarul britanic.
LA MÂNA PREŞEDINTELUI
La Bruxelles, după ce Tratatul trecuse şi de referendumul irlandez din 3 octombrie 2009, documentul a fost aşteptat vreo două săptămâni, pentru că fostul preşedinte Kaczynski evita să îşi pună semnătura. La fel făcea şi omologul său ceh, euroscepticul Vaclav Klaus, care amâna astfel ratificarea Tratatului de la Lisabona.
Deşi Kaczynski le promisese celorlalţi lideri ai UE că va semna Tratatul după ce şi irlandezii îl vor ratifica, după două zile de la rezultatul referendumului din Irlanda, el s-a răzgândit şi a început să formuleze pretenţii noi faţă de UE. Astfel, el a anunţat că ar vrea să facă o reformă juridică ce i-ar fi permis Poloniei să obţină mai multe fonduri europene, pentru ca apoi să "cedeze" oarecum în faţa liderilor UE, pe care îi invitase la Varşovia, la ceremonia de ratificare a Tratatului.