Se numeşte Koons, Jeff Koons. Vine din Pennsylvania, a fost căsătorit cu Cicciolina şi cîştigă o avere. Cum? Imaginînd opere de artă modernă. Sosirea artistului în Franţa a stîrnit o polemică aprinsă.
Se numeşte Koons, Jeff Koons. Vine din Pennsylvania, a fost căsătorit cu Cicciolina şi cîştigă o avere. Cum? Imaginînd opere de artă modernă. Sosirea artistului în Franţa a stîrnit o polemică aprinsă.
Arta lui Jeff Koons îşi
găseşte inspiraţia în cotidianul cel mai kitsch, capodopera sa cea mai cunoscută
fiind un iepure din oţel, creat în 1986. Dar obiectul care reţine cel mai mult
atenţia printre cele 17 opere expuse la Castelul de la Versailles (expoziţie
deschisă de la 10 septembrie pînă la 14 decembrie) este un bizar homar roşu,
suspendat ca o lustră de coşmar într-unul dintre prestigioasele saloane ale
Regelui Ludovic al XIV-lea. Alte obiecte stranii: oglinda în oţel, buchet de
flori din lemn, pisica umflată cu heliu etc. sînt dispuse ici şi colo în fosta
reşedinţă regală. “Obiectele s-au cerut singure în încăperile respective”, vrea
să ne facă să credem artistul.
OPINII DIFERITE. Dificil de spus ce cred cu adevărat amatorii
de artă, teama unora să nu apară ca nişte cîrcotaşi demodaţi le paralizează
orice spirit critic, alţii se grăbesc să aprobe fără rezerve expoziţia, iar alţii
manifestează în faţa castelului, pentru ca “ororile” să nu întineze memoria
culturii franceze. Mai simplu este ca dezbaterea să se deplaseze pe tărîmul finanţelor:
nu mai puţin de 1.900.000 de euro au fost cheltuiţi pentru a aduce în Franţa
homarul suspendat, pisica gonflabilă şi iepurii din oţel. Dintre care 300.000
de euro au fost plătiţi din fondurile publice ale Ministerului Culturii.
INTERESE OBSCURE. Gurile rele îl suspectează pe omul de afaceri
Francois Pinault, mare colecţionar de artă şi proprietarul a şase dintre
operele expuse, că îşi valorizează astfel patrimoniul, beneficiind de o mînă de
ajutor din partea prietenului său Jean Jacques Aillagon, ministrul Culturii.
Dar nimeni nu dispune de vreo dovadă în acest sens. Vizitatorii castelului şi
ai expoziţiei vor avea însă şi alte momente de interogaţie. De exemplu, cînd se
vor regăsi în exteriorul castelului în faţa unei imense sculpturi de patruped
de origine nedeterminată (cîine, animal preistoric?), ce a fost acoperit cu
100.000 de flori.
UN POET. Da, Koons iubeşte florile şi le utilizează des. După spusele
artistului, acestea simbolizează viaţa şi graţia. Căci artistul Koons, în ciuda
unor efemere incursiuni în domenii interzise minorilor, este un mare poet.
Altfel cine ar mai fi îndrăznit o metaforă atît de îndrăzneaţă precum cea între
floare şi graţie? În faţa unui asemenea curaj nu putem să nu amintim cuvintele
lui Gérard de Nerval: “Primul poet care a comparat femeia cu un trandafir a
fost un geniu, al doilea a fost un imbecil”.
Puteţi viziona operele de artă ale lui Koons la adresa următoare:
http://www.lefigaro.fr/culture/2008/09/10/03004-20080910-DIAWWW00514-koons-un-artiste-sulfureux-chez-le-roi-soleil.php.