Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După cel de-al Doilea Război Mondial, în România trăiau aproximativ 400.000 de etnici germani. Postul german Deutschland Radio prezintă pe pagina online un amplu reportaj, realizat de Karla Engelhardt, intitulat “Preţul libertăţii”, legat de răscumpărarea acestora de către fosta Republică Federală Germană.
“Meritul pentru expatrierea a aproape 210.000 de etnici germani i se datorează avocatului Heinz-Gunther Huesch. În perioada 1968-1989, acesta a negociat direct cu serviciile secrete comuniste din România preţul libertăţii etnicilor germani din această ţară”, notează dradio.de.
La secret, multă vreme
Transilvania şi Banatul sunt zonele româneşti unde au trăit cei mai mulţi etnici germani. Între timp nu mai auzi nici un cuvânt în nemţeşte în acele zone, 225.000 de germani părăsind România. RFG a plătit pentru eliberarea acestora din România, reaminteşte postul german de radio. “Întreaga acţiune a costat Guvernul de la Bonn aproape 1 miliard de mărci germane. Detaliile şi sumele exacte ale expatrierilor au rămas un mister pentru multă vreme, la solicitarea expresă a reprezentantului Securităţii române, care a solicitat secretizarea dosarelor. El a ameninţat că orice fisură informativă din sistem va duce la sistarea imediată a operaţiunilor”, scrie sursa citată. Aceste vremuri au apus, iar în urma lor au rămas satele părăsite de saşii din Transilvania şi şvabii din Banat.
Cumpărarea libertăţii
“Cei care au emigrat au ajuns în diaspora, iar noi aici la fel. În satul acesta a mai rămas un singur sas”, spune preotul Eginald Schlattner din Roşia Montană. Cei mai mulţi au ajuns în Germania. Cei 400.000 care trăiau odinioară în România au fost consideraţi după al Doilea Război Mondial colaboratorii lui Hitler. Ei au fost dezmoşteniţi colectiv şi au suportat opresiunile statului. “Din punctul nostru de vedere a fost cumpărarea libertăţii lor. Eliberarea acestor persoane a fost o presiune economică şi politică”, spune Huesch. Libertatea a avut însă un preţ. Se vorbeşte de peste un miliard de mărci germane. Sumele exacte sunt secretizate de ambele părţi. “A fost o afacere avantajoasă pentru ambele părţi. Din punct de vedere moral, se poate spune că Germania a fost avantajată, fiindcă reîntregirea familiilor este mereu o oportunitate morală”, susţine Stelian Andronic, reprezentatul Securităţii române în negocierile directe cu Gunther Huesch.
Preţuri diferenţiate
Acesta oferă şi detalii legate de preţurile plătite în funcţie de categoria socială a persoanelor vizate. Germania a plătit 1.800 de mărci pentru fiecare persoană necalificată, femeie casnică sau copil, 5.500 pentru fiecare student şi aproape 11.000 pentru cei din mediul academic. Acestea au fost tarifele până în 1970. După acest an, cele două părţi au convenit că preţul pentru fiecare persoană indiferent de calificare este de 8.000 de mărci. La acestea se adăugau cadourile pentru Nicolae Ceauşescu, un vânător pasionat. “Trimiteam arme de vânătoare, muniţie şi chiar binocluri. Nu vindeam informaţii românilor. Colaborarea cu Securitatea nu a ajuns până în acel punct”, mărturiseşte Huesch. El recunoaşte că de multe ori pe lângă sumele oficiale secrete se oferea şi mită, fie către oamenii Securităţii, fie către alţi intermediari.
Intermediarii
“Un astfel de intermediar a fost Nicolae Căpraru. El lucra ca grădinar în Timişoara. El nu lua întotdeauna mită, ci doar într-o perioadă anume. În momentul în care s-a aflat că omul lua bani pentru a intermedia fuga germanilor din România, oamenii au început să stea coadă în faţa casei sale, în speranţa că va lua şi banii lor şi îi va ajuta să plece. Aşa mare era presiunea la acea vreme”, spune avocatul german. “În anii 80, toţi vroiau doar să plece. Banii din Germania şi spaga erau binevenite pentru regimul Ceauşescu. Pentru Ceauşescu noi am fost doar o rezervă valutară. Când avea nevoie de bani, pregătea un contingent numeros de germani şi obliga Germania să trimită banii”, rememorează părintele Schlattner.
Dare şi luare de mită
Scriitorul Ernst Meinhardt a scris o carte intitulată “Cumpărarea libertăţii” despre trocul dintre Germania şi România pentru etnicii germani. El consideră că multe aspecte ale problemei sunt încă neclare şi nimeni nu îşi doreşte cu adevărat elucidarea lor. “Tăcerea este mare şi românii au trei motive întemeiate ca lucrurile să rămână aşa. Cei care au mituit consideră că oamenii Securităţii i-au ajutat să fugă din România şi nu are sens să le facă rău. În al doilea rând, mulţi se tem încă de Securitate. În ultimul rând, românii ştiu că atât darea de mită, cât şi luarea de mită sunt infracţiuni care se pedepsesc cu închisoarea”, spune Meinhardt.
Secretizare
Conform legilor germane, un agent al serviciilor secrete, aşa cum a fost negociatorul Gunther Huesch, are obligaţia ca timp de 30 de ani să nu divulge nici un fel de informaţii secretizate din dosarul “Răscumpărarea etnicilor germani din România”. “A fost un succes insoţit şi de puţină şansă. Am avut atât de mult de lucru, încât nu am mai avut timp pentru a sărbători cu şampanie. Noi am lucrat într-un secret total. Nici până în ziua de azi nu am primit nici un fel de mulţumire pentru activitatea depusă în acest caz”, a încheiat Huesch pentru Deutschland Radio.
A revenit in România
În vârstă de 83 de ani, Heinz-Guenther Huesch a revenit în 2013 în România, ţara unde timp de peste 20 de ani a purtat, madatat fiind de Germania, negocieri intense cu membrii statului român pentru a intermedia slavarea saşilor interesaţi să scape de regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu. Revenirea lui Huesch a fost prilejuită de conferinţa organizată la Sibiu de Forumul Democratic al Germanilor din România (FDGR), "Reîntregirea familiilor versus vânzarea/cumpărarea etnicilor germani în perioada comunistă".. "Găsesc România schimbata în bine. Înca nu este chiar totul perfect, dar România este pe calea cea bună. Întotdeauna am considerat că România face parte din Europa", a declarat Huesch la Sibiu, citat de citynews.ro. Acesta povesteşte că în anul 1968, când a primit sarcina de-a negocia vânzarea saşilor, era avocat."Am fost intrebat în 68, initial, dacă pot să fac nişte investigaţii: ce stă în spatele acelor oferte, să se negocieze un acord pentru a plăti pentru cei care vor să emigreze", a mărturisit el. Huesh a precizat de fapt că nu "a fost o ofertă, ci a fost un imperativ să se plătească pentru cei care vor sa emigreze". După mai bine de 20 de ani, negogiatorul Germaniei a evitat să răspundă însă atunci când a fost întrebat dacă se ştiu cifrele reale pe care Germania le-a plătit pentru saşii din România.
Tratative cu 15 români
Potrivit CNSAS, Heinz-Guenther Huesch a purtat tratative în toţi aceşti ani cu aproximativ 15 români desemnaţi să negocieze. Oamenii lui Ceauşescu sunt descrişi ca fiind la vremea respectivă "caractere foarte diferite", iar negocierile nu au fost deloc simple. "Partenerii au fost foarte diferiţi. Cel mai coleric şi care si-a propus să dea cu pumnul în masă a fost Gheorghe Marcu, Andronic a fost foarte inteligent, foarte versat şi trebuia să fii foarte atent la negocieri, iar Anghelache a fost foarte strict şi foarte formalist.Ar fi putut fi şi un bun funcţionar german. Au mai existat şi alţii cu care am negociat în timp foarte scurt. Cel mai usor şi cel mai usor şi cel mai bine s-a putut discuta cu cei de rang superior, spre exemplu cu cei ca Nicolae Doicaru", a declarat la Sibiu Guenther Huesch.
Împortanţa misiunii avocatului german era certă, iar în 1988 acesta a avut ocazia să dialogheze chiar cu şeful statului, Nicolae Ceauşescu. "Pe Nicolae Ceausescu l-am întâlnit.A fost în 1988. Primele 20 de minute au fost foarte corecte, dar s-a observat deja ca era foarte bolnav, a devenit destul de iritat în momentul în care si-a dat seama ca pretentiile si asteptarile nu se vor realiza", şi-a reamintit Huesch în timpul vizitei de la Sibiu.
Citește pe Antena3.ro
