Un nou Tiananmen nu mai e posibil

Economia Chinei s-a dezvoltat atât de mult încât astăzi, la douăzeci de ani de la protestele prodemocratice din Piaţa Tiananmen din Beijing, mişcări similare şi de aceeaşi amploare nu mai sunt posibile, arăta Reuters miercuri.

Participanţii la protestele din 4 iunie 1989, studenţi şi muncitori, se confruntau cu probleme grave, de la inflaţie galopantă la renunţarea la sistemul centralizat de repartizare la locul de muncă. Astăzi, populaţia se bucură de un nivel de trai mult mai ridicat. Produsul intern brut pe locuitor a crescut la 3.600 de dolari anul acesta, faţă de 400 de dolari cât era în 1989, potrivit raportului FMI "World Economic Outlook". Astfel, numeroşi studenţi, oameni calificaţi şi reprezentanţi ai altor grupuri care ar reprezenta o eventuală sursă de contestare organizată a guvernării Partidului Comunist sunt mult mai preocupaţi să-şi facă un rost cât mai bun decât să urmărească schimbarea politică. Reuters îl citează pe Andrew Gilholm, analist senior pentru Asia de Nord-Est la firma de consultanţă Control Risks, potrivit căruia cât timp oamenii o duc bine, majoritatea covârşitoare a lor nu va avea dorinţa sau impulsul să meargă atât de departe încât să rişte să conteste sistemul.

PRĂPASTIA ORAŞ-SAT
Totuşi, Beijingul nu este scutit de probleme. Creşterea economică puternică din ultimele două decenii a adus cu ea şi prăpastia dintre "cei care au", concentraţi în oraşe, şi "cei care nu au", locuitori din zonele rurale. Guvernanţii recunosc existenţa acestei realităţi şi se preocupă să o depăşească. Orăşenii câştigă în medie de peste trei ori mai mult decât sătenii, fapt care a dus la o reorientare a nemulţumirii şi protestelor de la oraşe spre sate. Potrivit cercetătorilor chinezi, în 2007 s-au înregistrat peste 80.000 de incidente, multe dintre ele mici proteste împotriva corupţiei oficialilor locali, împotriva confiscării ilegale a terenurilor şi altor nedreptăţi. Totuşi, nuanţează Shujie Yao, profesor de Economie la Universitatea din Nottingham şi conducătorul Şcolii de Studii Chineze Contemporane, aceste "insule" de nemulţumire nu se vor extinde, deoarece chiar şi cei săraci beneficiază de creşterea economică. La rândul său, Gilholm subliniază că trebuie făcută o distincţie între instabilitatea localizată şi instabilitatea reală, sistemică. "Până acum cel puţin, guvernul face o treabă destul de bună prin direcţionarea nemulţumirii spre nivelul local şi concret, şi nu spre nivelul naţional şi sistemic", spune el. Chiar criza financiară, care a adus valuri de concedieri în fabricile orientate spre export şi perspectiva şomajului pentru cei 6,1 milioane de absolvenţi din vara aceasta, nu va face să crească prea mult potenţialul de revoltă.

MODELUL
Într-adevăr, în plină criză mondială, China o duce incomparabil mai bine decât multe alte ţări, având o perspectivă de creştere economică de 7-8 la sută anul acesta. "Problema nu este că oamenii ar fi disperaţi", punctează Yao, adăugând că absolvenţii de învăţământ superior vor trebui doar să îşi orienteze aşteptările spre ce fel de joburi vor putea găsi. O deteriorare semnificativă a perspectivei economice sau un puseu serios de inflaţie ar putea schimba situaţia, dar semnalele de acum arată că grava criză financiară mondială a venit în sprijinul mesajului potrivit căruia China nu va copia modele occidentale de guvernare, subliniază Gilholm, adăugând că încă de la începutul crizei oficialii au acuzat Occidentul de iresponsabilitate şi au etalat beneficiile sistemului chinezesc.