Un român la schimbarea Americii

Aproape douăzeci de ani de supuşenie americană (spun supuşenie pentru că cetăţenia este numai aceea a patriei în care te-ai născut) mă fac să privesc ziua de 4 noiembrie, ziua alegerii poate a unui nou mod de trăi, prin prisma experienţei a 77 de ani de viaţă dusă pe meleaguri aproape antipodale şi în conjuncturi sociale antagoniste.

Dacă ne bizuim pe înţelepciunea din bătrâni care ne spune că viaţa cu cât se schimbă mai mult, cu atât rămâne mai asemănătoare cu ceea ce a fost, avem tendinţa de a privi actualele alegeri ca pe o schimbare de partid politic mai degrabă decât o schimbare de trai, dar considerăm că exprimarea cu fruntea sus a unei opinii cinstite este mai mult decât o oportunitate, este o obligaţie faţă de copiii şi nepoţii noştri.

Peste douăzeci de ani petrecuţi în amalgamul uman pe care-l constituie societatea în care am funcţionat ne-a pus în situaţia să-l judecăm şi în consecinţă să-l preţuim, mai mult în unele direcţii şi poate mai puţin în altele şi credem cu sinceritate că alegerile politice sunt momentul de a ne exprima şi frustările, şi sentimentele, şi speranţele. Şi dintr-odată ne simţim complet integraţi şi dornici să orientăm prin votul nostru viaţa de mâine a copiilor şi nepoţilor noştri către ceea ce credem în sufletul şi în mintea noastră că este valoarea de bază a existenţelor noatre, credinţa, familia, etica, munca, respectul, valori pe care le aducem in noi de pe malul Dâmboviţei şi le folosim în Babilonul modern al Americii.

Ne simţim legaţi de America prin firul adopţiunii şi suntem conştienţi că votul nostru va trage societatea de mâine doar cu tăria unui singur fir, dar mai ştim că poate, alături de noi, vor mai trage în aceiaşi direcţie şi alte fire asemănătoare şi-atunci ne vine în minte vorba înţeleaptă a lui Moş Ion Roată care spunea că puterea stă în unire.
În unirea cu binele.
 
George Magiari – San Diego, CA          
Noiembrie 4, 2008