Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acest pasaj mai puţin cunoscut al Marseillesei aminteşte că Imnul Naţional francez nu este doar un îndemn la exterminarea inamicului, ci şi un omagiu adus principalei valori a naţiunii revoluţionare: libertatea.
CORESPONEDNŢĂ DE LA PARIS
Acest pasaj mai puţin cunoscut al Marseillesei aminteşte că Imnul Naţional francez nu este doar un îndemn la exterminarea inamicului, ci şi un omagiu adus principalei valori a naţiunii revoluţionare: libertatea.
Implicit această libertate permite combaterea obscurantismului şi a prejudecăţilor. "Cu cît oamenii sînt mai luminaţi cu atît sînt mai liberi", spunea Voltaire.
La 230 de ani după moartea lui Voltaire, Franţa preşedintelui Sarkozy se confruntă cu un caz venit parcă dintr-o altă epocă. Consiliul de Stat a refuzat cetăţenia franceză unei femei care purta voalul musulman.
SALAFIŞTI. Femeia, originară din Maroc, s-a prezentat la interviurile pentru acordarea cetăţeniei îmbrăcăta în "burqa", adică înfăşurată într-o bucată de pînză care îi acoperă integral corpul avînd doar o deschizătură ca un grilaj în dreptul ochilor. Burqa era veşmîntul pe care femeile afgane erau obligate să-l poarte în timpul regimului taliban.
Deşi femeia e căsătorită cu un cetăţean francez şi are trei copii născuţi în Franţa şi-a văzut refuzată cererea de acordare a cetăţeniei deoarece autorităţile au constatat că ea a "adoptat, în numele unei practici radicale a religiei sale, un comportament în societate incompatibil cu valorile esenţiale ale comunităţii franceze mai ales cu principiul egalităţii între sexe".
Cei doi au recunoscut de altfel că aparţin curentului salafist (fundamentalist islamic), însă au estimat că îşi pot practica credinţa cu numele aceleiaşi libertăţi.
Libertatea are prin urmare două aspecte diametral opuse. Primul, moştenit din Secolul Luminilor, arată că fiecărui cetăţean francez îi este oferită posibilitatea de a-şi fructifica condiţia iniţială, inclusiv cea religioasă. În acest sens, şcoala franceză publică este fundamental laică. În cel de-al doilea caz, al femeii învăluite, obiectul invocatei libertăţi este, dimpotrivă, afirmarea apartenenţei la o tradiţie, o religie sau un mod de viaţă în care criticile venite din exterior nu sînt acceptate. Şi ce alt mijloc mai bun de a proteja tradiţia decît acela de a închide femeile în "închisori de pînză"?
CĂSĂTORII ANULATE. Cazul nu este singular, cu cîteva săptămîni în urma, în presa franceză au apărut articole despre o căsătorie anulată de Tribunalul din Lille, din cauză că mireasa a minţit în privinţa… virginităţii, tinerii însurăţei fiind tot musulmani. Acest nou caz apărut în presă în ajunul zilei naţionale e considerat o nouă confruntare cu principiul "traiului împreună" (vivre ensemble) ale cărui baze au fost puse de filozoful Ernest Renan. Acesta spunea că este francez cel care doreşte să adere principiilor republicii franceze, e deci o chestiune de "dorinţă", şi nu de "filiaţie". Important este doar sentimentul identităţii naţionale.
De aceea, opinia publică din Franţa se întreabă pe bună dreptate astăzi dacă tinerele femei acoperite de burqa împărtăşesc această dorinţă de a adera la principiul "liberté, egalité, fraternité" şi dacă acţiunea lor nu serveşte, de fapt, conştient sau nu, unei ofensive mai vaste contra ţărilor libere. În mod paradoxal, această ofensivă este posibilă tocmai în numele unei viziuni diferite a "libertăţii iubite" de către revoluţionarii francezi de la 14 iulie 1789.
