Judecătorul constituţional Livia Stanciu a apreciat, într-o opinie separată, că nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenţei Guvernului de iniţiere şi adoptare a OUG 13/2017, se arată în motivarea deciziei prin care Curtea Constituţională a României (CCR) a constatat că prin ancheta DNA privind adoptarea ordonanţei a fost perturbată activitatea Guvernului.
"În dezacord cu soluţia pronunţată cu majoritate de voturi de Curtea Constituţională, considerăm că instanţa de contencios constituţional ar fi trebuit să constate că în cauză nu există un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Guvernul României, deoarece, faţă de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenţei Guvernului de iniţiere şi adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/2017", se arată în opinia separată.
În opinia Liviei Stanciu, CCR trebuia să verifice dacă actele concrete realizate de procurori au depăşit competenţa constituţională a Ministerului Public, încălcând totodată competenţa Guvernului de adoptare a unui act normativ concret.
"Altfel spus, nu s-a cerut Curţii Constituţionale doar pronunţarea unei decizii de principiu, ci pronunţarea mai întâi asupra unor acte şi acţiuni concrete ale unei autorităţi publice (Ministerul Public) şi a efectului acestora, nu doar a aptitudinii lor, de a determina un conflict juridic de natură constituţională, şi abia apoi, în situaţia constatării unui astfel de conflict, să statueze de principiu în sensul arătat (să statueze, pentru viitor, asupra competenţei celor două autorităţi publice părţi în conflict", se precizează în documentul citat.
Livia Stanciu apreciază că DNA, prin începerea şi apoi extinderea urmăririi penale, a acţionat în urma unei sesizări legale, conformându-se normelor de procedură, situaţie în care activitatea procurorilor este expresia unor competenţe constituţionale proprii, neputând fi identificată, în stadiul actual al anchetei, o imixtiune în activitatea de legiferare specifică Guvernului.
"Altfel spus, activitatea menţionată ar putea avea aptitudinea să conducă la un conflict juridic de natură constituţională, dacă ne-am imagina că ar avea ca obiect oportunitatea şi constituţionalitatea OUG 13/2017, iar nu fapte penale. Dosarul penal în discuţie se află însă în faza de urmărire penală in rem, care (...) are un caracter esenţialmente nepublic, iar din documentele depuse la dosar nu rezultă că s-a anchetat oportunitatea sau legalitatea/constituţionalitatea ordonanţei (...), ci fapte penale cu privire la care Ministerul Public a fost sesizat prin denunţul formulat, dispunându-se apoi, prin ordonanţă a procurorului, extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi, şi ulterior clasarea pentru parte dintre cele cuprinse în denunţ", se mai menţionează în opinia separată.
Livia Stanciu mai apreciază că instanţa constituţională, prin constatarea existenţei unui conflict juridic de natură constituţională constând inclusiv în încălcarea competenţei Parlamentului şi a competenţei CCR de către Ministerul Public, a depăşit limitele sesizării cu care a fost învestită şi care privea raporturi juridice şi competenţe ale altor autorităţi publice.
Decizia CCR din 27 februarie, luată cu majoritate de voturi, este definitivă şi general obligatorie. AGERPRES