Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În fragmentul de interviu, Moroșanu a relatat o perioadă de „liniște” după dosare mai vechi, în care magistrați ar fi fost anchetați și condamnați, apreciind că, cel puțin la Curtea de Apel București, „într-adevăr, nu mai era corupție în magistratură” pentru o vreme. În prezent însă, judecătoarea afirmă că există din nou corupție în instanță, fără să detalieze cazuri sau persoane și fără să indice concret fapte, invocând că nu poate discuta „în concret”.
Întrebată dacă ar fi nevoie de modificări legislative pentru declanșarea unor anchete, Moroșanu a susținut că problema nu ține de lege, ci „de oameni”, indicând că „există un parchet care ar putea să gestioneze asemenea cauze”, dar că nu știe să fi ajuns „vreun dosar în ultima vreme” sau să fi fost dispusă „vreo trimitere în judecată”, afirmând: „nu am nici cea mai mică idee”.
De ce nu s-au făcut sesizări către procurori
Declarațiile judecătoarei ridică însă, implicit, întrebarea dacă, în măsura în care un magistrat ia cunoștință efectiv, în exercitarea atribuțiilor, despre săvârșirea unor fapte penale, există și o obligație de sesizare a organelor de urmărire penală. În fragmentul citat, Moroșanu afirmă că „știe” că există corupție și că aceasta ar putea fi dovedită prin verificări ale procurorilor, dar nu spune că ar fi sesizat ea însăși parchetul atunci când ar fi aflat despre astfel de situații.
Din perspectiva dreptului penal, Codul penal prevede infracțiunea de omisiunea sesizării (art. 267), care vizează situația în care un funcționar public care ia cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu serviciul omite sesizarea „de îndată” a organelor de urmărire penală. Aplicarea concretă depinde de împrejurări, de calitatea persoanei, de natura informațiilor și de momentul în care acestea au fost cunoscute, dar norma este relevantă în contextul în care un judecător susține public că „știe” despre existența unor fapte de corupție.
Citește pe Antena3.ro
