Principiul ,,restitutio in integrum” a fost impus printr-o şmecherie la baza legii pentru restituirea către foştii proprietari ai imobilelor trecute în proprietare statului în timpul regimului comunist. Prof. univ.dr. Marin Voicu, fost judecător la CEDO şi ÎCCJ, dezvăluie un secret din ,,bucătăria” naşterii proiectului de lege aflat în 1994 în sarcina Ministerului Justiţiei. Deoarece în societate erau puncte de vedere divergente, iar dezbaterea politică năştea controverse aprinse, în iunie 1994, ministrul Justiţiei, Gavril Iosif Chizbaian, a formulat o solicitare către Consiliul Europei pentru o consultanţă privind cadrul legislativ intern din ţările Europei Centrale şi de Est în privinţa restituirilor proprietăţilor confiscate sub regimurile comuniste. În juridice.ro, Marin Voicu prezintă contextul în care se elabora legea: ,,Dezbaterea publică era axată pe teza restitutio in integrum, promovată cu ardoare şi cu puternice argumente istorice de victimizare, fără realism şi fără niciun interes pentru starea viitoare a României, cu spatele la soluţiile adoptate de statele Europei Centrale şi de Est”. Autorul citat precizează că Direcţia Juridică a Consiliului Europei a trimis în anul 1994 consultanţa solicitată la Ministerul Justiţiei din România, dar documentul respectiv a fost ,,păstrat” discret, ca şi confidenţial, în sertarele unuia dintre adjuncţii ministrului, nefiind pusă la dispoziţia redactorilor proiectului de lege şi a decidenţilor politici. Astfel a apărut formula Legii nr. 112/1995, ulterior alterată prin Legea nr. 1/2000, apoi prin Legea nr. 10/2001 şi mai ales prin Legea nr. 247/2005 , care au reglementat modalităţi mixte de restitutio in integrum şi de despăgubire, generând sutele de mii de procese şi palmaresul de podium al României la CEDO. Autorul nu precizează demnitarul care a ascuns documentul de la CE, dar între adjuncţii lui Chiuzbauan din acea perioadă se enumeră Gabriela Gaşpar, Adrian Duţă, Lucian Stângu.