Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cazurile de violență înregistrate împotriva femeilor în România îngrijorează Curtea pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. CEDO sancționează statul român pentru felul în care tratează violența în familie, decizia din 11 februarie 2020 în cazul „Buturugă împotriva României”, prin interpretare și concluziile Curții devine un „caz-școală”, avertisment sever pentru autoritățile interne. Un studiu UE a indicat că 30 la sută dintre femeile din România au raportat că au fost victime ale violenței fizice din partea unui partener.
Povestea doamnei Gina-Aurelia Buturugă seamănă cu a altor zeci de mii de mii de femei maltratate de soți sau de parteneri; diferența este făcută de curajul și perseverența victimei de a se lupta în instanțele interne și internaționale pentru a-și apăra drepturile. Cazul pe care îl prezentăm, ieșit din anonimat prin demersul la Strasbourg, are originea în cererea nr 56867/15, prin care reclamanta a sesizat CEDO în 15 noiembrie 2015 că a fost victima violenței în familie, criticând lipsa de acțiune din partea autorităților. Gina –Aurelia Buturugă, născută în 1970, locuiește în Tulcea. Viața ei a devenit un calvar în timpul căsătoriei cu M.V., susținând că a suferit abuzuri fizice și amenințări cu moartea repetate rânduri, relele tratamente fiind accentuate în anul 2013, când s-a pus problema unui divorț, declarat în 30 ianuarie 2014. Până să se despartă „cu acte”, spațiul conjugal a fost teatrul unor violențe extreme. În 17 decembrie 2013, după o bătaie încasată de la soț, acesta o amenință că o aruncă de pe balcon pentru a simula o sinucidere; pe 22 decembrie o lovește puternic în cap și o amenință că o omoară cu un topor, victima refugiindu-se într-o cameră cerând ajutor. A doua zi, un certificat medico-legal care prescrie zile de îngrijiri pentru răni, atestă duritatea și gravitatea loviturilor.
Parchetul și Poliția propun retragerea plângerii
Începe lupta doamnei Buturugă nu doar cu soțul violent, ci și cu autoritățile. În 23 decembrie 2013 depune o plângere împotriva lui M.V. la Parchetul Tribunalului Tulcea, revenind în 6 ianuarie 2014 cu noi probe la aceiași procurori. În plângerea de la CEDO, reclamanta susține că autoritățile din Tulcea au încercat să o convingă să își retragă plângerile pe motiv că „rănile erau ușoare”. Se adaugă noi infracțiuni comise de M.V., reclamate de fosta soție: violarea corespondenței electronice, difuzarea de imagini „capturate” din calculatorul familiei. Abia în martie 2014, Gina –Aurelia Buturugă obține un ordin de protecție în favoarea ei. Cercetarea polițienească a cazului este vădit favorabilă fostului soț agresiv. Nu facem proces de intenție pentru conduita autorităților, dar poziția lui M.V., cu o funcție importantă în sistemul instituțiilor din Ministerul de Interne, poate influența derularea unei anchete în plan local. Declarații ale martorilor la violențe sunt considerate nerelevante și nu sunt înregistrate la dosar. Procurorul refuză să investigheze și plângerea pentru violarea corespondenței. În finalul acestei anchete părtinitoare, procurorul suspendă cazul în 17 februarie 2015, apreciind că soțul violent nu a avut un „comportament suficient de grav pentru a fi considerat infracțiune”, dând o sancțiune „exemplară”: amendă de 1.000 de lei. Procurorul ierarhic superior respinge contestația reclamantei. Încurajat de blândețea autorităților, ordinul de protecție este ignorat de fostul soț care îi amenință pe părinții victimei, trimite mesaje de amenințare prin intermediari pentru a o convinge să-și retragă plângerile penale. În schimb, îi „oferă” un partaj mai favorabil al proprietății comune, dar o și șantajează, cu o plângere de defăimare. Aceste tehnici de intimidare nu o înduplecă pe Gina-Aurelia Buturugă să renunțe la o sentință dreaptă. Aceasta nu vine însă de la instanțele din România.
Citește pe Antena3.ro
Magistrați clemenți cu violența casnică
Prin decizia finală din 25 mai 2015, judecătorul de Cameră preliminară de la instanța de fond din Tulcea a respins contestația făcută de Gina-Aurelia Buturugă și admite concluziile procurorului care a apreciat că „amenințările făcute de MV (soțul reclamantei) nu au prezentat gradul de pericol social necesar pentru a fi calificate drept infracțiuni.” În plus, ca o sfidare a logicii, instanța mai acceptă și punctul de vedere al Parchetului că „nu a existat nici o dovadă directă că leziunile au fost cauzate de M.V.”. Se închidea astfel în România încă un caz dramatic de violență în familie cu o concluzie falsificată de autorități: femeia s-a bătut și s-a rănit singură!
Critici dure de la Strasbourg * 10 000 euro daune
Formalism excesiv în cercetare penală
În teorie, legislația românească are prevederi clare împotriva violenței. Loviturile sau alte forme de violență care cauzează durere fizică sunt pedepsite cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, potrivit art. 193 Cod Penal - bătăi și alte violențe. Producerea de leziuni care necesită îngrijiri medicale majorează pedeapsa cu închisoarea de la șase luni la 5 ani sau cu amendă. La art 199 CP -violența în familie- este specificat un spor de un sfert la limita de pedeapsă maximă, dacă victima violenței este un membru al familiei. Aceste prevederi ale legislației au fost ignorate şi deturnate de ancheta condusă de procurorii din Tulcea, iar instanța a dat o soluție scandalos de blândă, acoperind și stimulând astfel violența în familie. Cazul a fost tratat însă altfel de magistrații CEDO, unde reclamanta a fost reprezentată de avocatul Lidia Florina Cojocaru, din Baroul Tulcea. În decizia din 11 februarie 2020, Curtea a constatat că instanța din Tulcea s-a bazat pe articole care privesc violența între persoane și nu pe dispozițiile Codului care pedepsesc mai aspru actele de violență în familie. Judecătorii români îl consideră juridic pe M.V. ca „fost soț”, deși la data faptelor de violență, loviri și amenințări împotriva reclamantei avea calitatea de soț. Curtea de la Strasbourg subliniază în decizie că tratarea plângerilor de violență domestică trebuie tratate de procedura internă conform Convenției de la Istanbul, neluată în considerare de autoritatea națională. De asemenea, CEDO a apreciat că minimalizarea până la anulare a amenințărilor din concluziile instanței din Tulcea nu au „efect de descurajare capabil să frâneze un fenomen grav cum este violența în familie”. În plus, printr-o altă critică la adresa statului român, CEDO constată că deși „nici o autoritate internă nu a contestat realitatea și gravitatea leziunilor corporale suferite de reclamant nu există nici un element de investigație care să permită identificarea persoanei responsabile”. Curtea a considerat de asemenea că autoritățile naționale nu au analizat pe fond nici pângerea reclamantei privind infracțiunile de violare a corespondenței pentru a le putea califica. Critica este foarte clară și fără interpretări: autoritățile au demonstrat formalism excesiv în legătură cu respingerea oricărei forme de violență domestică”. Ca atare „Curtea a ajuns la concluzia că autoritățile naționale nu au abordat cercetarea penală prin prisma problemelor specifice violenței în familie și nu au reușit să dea un răspuns adecvat la gravitatea faptelor denunțate de reclamant”. CEDO a decis ca statul român să plătească doamnei Gina-Aurelia Buturugă daune morale de 10 000 de euro plus cheltuielile de judecată
„Hotărârile instanței naționale și ancheta penală au fost grav viciate și pe lângă realitatea juridică în acest caz „reparat” la CEDO”
Avocat Lidia Florina Cojocaru, Baroul Tulcea
