Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-un interviu acordat ziarului Ring, Mircea Băsescu explică cum hazardul, viaţa pe mare şi Dumnezeu şi-au dat mâna în operaţiunea năşitului nepoatei lui Bercea Mondialu'.
Mircea Băsescu îşi reaminteşte cu precizie cum a început povestea, fix cu opt zile înaintea evenimentului, un prieten, de loc din Slatina, a fost împiedicat de legile curtoaziei să vină cu mâna goală la o întâlnire care viza strict detalii tehnice despre întreprindere, ş-aşa c-a venit cu Bercea.
N-a venit la mine să facă afaceri
"Povestea e una cât se poate de simplă şi s-a petrecut cu fix opt zile înainte de botez. Pe acest om, pe Bercea Mondialu', cum i se spune, l-am cunoscut prin intermediul unui prieten mai vechi. Prietenul acesta m-a sunat într-o zi şi mi-a spus că trece pe la birou să vorbim despre unele probleme tehnice de la fabrică. Mi-a mai zis că vine împreună şi cu acest Bercea Mondialu' şi n-am avut nimic împotrivă, mai ales că pe moment nu ştiam de unde să-i iau numele. Oricum, omul ăsta nu a venit să facă afaceri cu piept de pui la mine la firmă. Pur şi simplu a venit aici însoţit de un prieten de-al meu. Cei doi se cunosc pentru că vin din aceeaşi zonă, sunt amândoi de pe lângă Slatina."
Nu m-a interesat că e ţigan
După o oră de discuţii spumoase, pline de tehnicitate, Mircea Băsescu spune c-a fost surprins, la sfărşitului discuţiilor, de Bercea care a ţâşnit de pe scaun simţind nevoia evadării într-un spaţiu mai puţin profan, şi spontan, deloc ruşinos a dat cu propunerea de cumetrie.
"Au venit şi am stat de vorbă aproape o oră. Recunosc că m-a surprins pe finalul discuţiei când, dintr-odată, Bercea s-a ridicat de pe scaun şi m-a întrebat: "Domnu' Băsescu, am o nepoţică, n-aţi vrea să o botezaţi dumneavoastră?". Cum să vă spun... Nu era primul copil pe care îl botezam. Când omul ăsta m-a rugat să botez, nu m-am gândit că îi fac neapărat lui un favor. Nu m-a interesat că e ţigan. Eu un gest creştinesc pe care l-am făcut de fiecare dată când am fost rugat. Am fost de acord şi de data asta şi nu văd nicio problemă, dar poate că dă mai bine să spui că fratele preşedintelui a botezat nepoţica unui interlop."
Om al deciziilor rapide, Mircea Băsescu a compilat rapid şi a decis, independent, că actul e firesc, mai ales că şi interlopii sunt creştini.
"Glumind aş spune că Bercea Mondialu' m-a păcălit puţin. Cred că a fost doar noroc pentru că m-a întrebat şi în secunda doi am fost de acord. Mi-a zis că durează puţin, că o să fie ceva restrâns, da' uite că până la urmă tot a ieşit scandal."
Fratele meu nu ar avea de ce să se supere că am botezat un copil de ţigan
De joi şi până sâmbătă, nimic n-a mai stat în calea creştinării fiicei Formaţiei, nici măcar preşedintele României, omul care se bate cu moguli, dar cu foarte puţină influenţă în propria familie.
"Eu doar mi-am anunţat soţia. I-am spus joi că sâmbătă botezăm. Ce treabă să aibă preşedintele ţării cu aşa ceva? Nu ne-am consultat niciodată în chestiuni din acestea."
În opinia lui Mircea Băsescu, televiziunile nu au făcut altceva decât să cârcotească în faţa unui eveniment banal şi normal, nuanţând rasist pe această temă.
"Bercea Mondialu', dacă fură mâine, nu o să-l scap eu de poliţie pentru că i-am botezat nepoţica. În niciun caz fratele meu nu ar avea de ce să se supere sau să fie deranjat pentru că am botezat un copil de ţigan. În schimb, unele televiziuni au ales să trateze subiectul în nuanţe rasiste."
Nu am făcut decât o faptă de creştin
După declaraţiile lui Mircea Băsescu, năşirea pare un hobby de familie, sau un sport de week-end. Ultima manifestare de acest gen, nu a făcut altceva decât să reunească sub aceeaşi umbrelă, semiotic "Mondialu'" fiind mai mult de o simplă poreclă, răspândirea finilor între seminţiile lumii.
"Să ştiţi că numai soţia mea are trei fini. Am fost naş de cununie şi pentru un olandez, pe care l-am şi botezat când s-a făcut cununia în biserică. Am botezat copil şi de tătar, şi de turc, şi de român. Uite, poate o să înţelegeţi altfel. Pe mare, când treceam printr-o furtună grea, mă gândeam mai mult la ce înseamnă, de fapt, viaţa, mă rugam atunci la Dumnezeu şi apoi, după ce trecea, mă rugam mai puţin pentru că uitam. Dar cred că măcar atunci când botezi un copil, fie el şi copil de ţigan, faci o faptă care te apropie de Dumnezeu. Eu cel puţin aşa simt. Nu vreau să dau naştere la tot felul de interpretări, dar aş vrea să se înţeleagă că nu am făcut decât o faptă de creştin."
