"Adio, domnule colonel!"

Locotenent-colonelul Stefan Balan si sotia acestuia au fost inmorman-tati ieri, cand ar fi trebuit sa li se cante "La multi ani!". La sfarsitul slujbei de pomenire, preotul s-a rugat pentru ca lumina vietii celor doi sa treaca si sa renasca in fetita lor, Andreea.

Locotent-colonelul Stefan Balan si sotia acestuia au fost inmormantati ieri, chiar in ziua cand ar fi trebuit sa li se cante "La multi ani"!

Au uniforme de desert, incriptionate cu numele lor, in romana si araba. RO-Army. Figuri dure, care au infruntat o jumatate de an bombele irakiene si arsita desertului. "Domnule comandant, am venit sa va dam onorul".... Si fetele dure ale soldatilor desertului s-au umplut de lacrimi. "Ne aflam pentru ultima data sub comanda...", a mai spus printre lacrimi, militarul. Si discursul pe care il pregatise in memoria celui care le purtase de grija in Irak s-a topit in lacrimi.

"Cand l-am primit la unitatea din Focsani, pe care o conduceam, era un tanar locotenent abia iesit din scoala", si-a amintit generalul Eugen Badalan, sefului Statului Major general. Ieri, in calitate de sef al Armatei, ar fi trebuit sa-l decoreze pe Stefan Balan si sa asiste la ceremonia care marca intoarcerea acasa a Batalionului 280. "N-a avut insa cine sa-mi mai dea raportul", a soptit, in lacrimi, generalul Badalan, care a precizat ca a venit la ceremonia de ieri nu in calitate de militar, ci de prieten a celor doi.

FAMILII DE MILITARI. Militarii din Batalionul 280 au stat ieri de veghe, drepti, in soare, langa sicriul comandatului lor si al sotiei acestuia. Alti doi militari, dar mai in varsta si imbracati in civil s-au aplecat, indoliati si sfarsiti, asupra sicrielor - tatal lui Stefan si tatal Maricicai Balan. Doi militari de cariera, care o data cu cele doua sicrie si-au ingropat "nadajdea, bucuria si sprijinul batranetilor".

La sfarsitul slujbei, preotul s-a rugat pentru ca "lumina vietii celor doi sa treaca si sa renasca mai puternica" in Andreea, fetita celor doi, care este in coma.

COINCIDENTE. Maricica si Stef sau Fanel, cum ii spuneau prietenii, s-au cunoscut in 1988. Proaspatul locotenent Balan abia terminase scoala militara si se intorsese in orasul natal - Focsani. Maricica Gherghe era tot fiica de militar, dar isi alesese o cariera in lumea cifrelor - era contabila. Cei doi s-au nascut exact in aceeasi zi - 1 august, in urma cu 39 de ani. Mai mult, aveau coduri numerice personale consecutive. "Era pasionata de cifre si de flori. Si daca isi punea ceva in cap, realiza intotdeauna", au caracterizat-o colegele. Cei doi s-au casatorit in 1989, cu ceva probleme, pentru ca regimul comunist le interzicea militarilor cununia religioasa.

In decembrie 1989, Stefan Balan mergea spre Bucuresti, unde unitatea din care facea parte primise misiunea sa apere Televiziunea. Pe drumul spre Capitala, in dreptul localitatii Ramnicu Sarat, la cateva sute de metri de locul in care s-a produs accidentul in care au murit cei doi, coloana militarilor a fost atacata. Un glont a trecut milimetric pe langa capul lui Stefan Balan.

Vineri insa, la intoarcerea din Irak, unde indeplinise cu succes 1.500 de misiuni, destinul nu l-a mai iertat. Mai avea 35 de kilometri pana acasa, cand, se pare, a adomit la volan. "Probabil era obosit si a cautat o clipa de odihna. Soarta a vrut sa fie odihna vesnica"....

CU ONOR SPRE STANGA. Militarii lui Balan i-au adus ultimul omagiu

SALVE DE ADIO. Militarii au vegheat sicriul comandantului lor si al sotiei acestuia in capela din curtea batalionului. Pe drumul spre cimitir cortegiul a fost insotit de garda de onoare, care a purtat drapelul de lupta al batalionului. In momentul in care cei doi au fost coborati in mormant, militarii garzii de onoare au tras trei salve in semn de adio.

MARTURIE
"Nu i-a placut niciodata singuratatea, de aceea a plecat in lumea celor drepti alaturi de sotia pe care a iubit-o foarte mult" - un coleg al lui Stefan Balan