Adio spital!

Spitalul Clinic de Dermato-Venerologie "Scarlat Longhin" devine tot mai mic şi tinde să dispară. Primarul Videanu a semnat la 12 februarie 2007 dispoziţia de retrocedare, după ce moştenitorii îşi pierduseră drepturile în instanţă.

Clădirile în care au funcţionat secţiile spitalului au aparţinut familiei Mociorniţă înainte de cel de-al doilea război mondial. Întreaga suprafaţă a spitalului a fost revendicată în 1994, însă moştenitorii, Mociorniţă şi Manolescu, nu au câştigat în instanţă. La începutul lui 2007, fostul primar al Capitalei le-a restituit întreaga suprafaţă a spitalului, deşi proprietatea fusese pierdută în favoarea statului român în anul 1941, după ce fusese ipotecată. A devenit spital, mai întâi pentru armata germană, apoi pentru armata rusă, ca după 1953 să se instaleze acolo spitalul de dermatologie condus de prof. dr Scarlat Longhin, al cărui nume îl poartă şi astăzi.

O SEMNĂTURĂ
Adriean Videanu a semnat Dispoziţia nr. 6818 din 16.11.2006, prin care spitalul se retroceda în natură. A urmat o procedură simplă: intrarea în posesie "pe bază de protocol de predare-preluare încheiat cu deţinătorul imobilului, cu respectarea Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005". Prin lege este prevăzută o perioadă de cinci ani în care spitalul poate funcţiona, dar numai contracost. Cu Marie-Rose Mociorniţă s-a căzut la pace prin semnarea unui contract de închiriere, valabil până în 2011, în baza căruia spitalul îi plăteşte lunar chirie pentru clădirea principală, căile de acces şi terenul aferent. Dar familia Manolescu şi-a primit terenul şi imobilele, prin eliberarea celorlalte patru corpuri de clădire. Secţiile şi laboratoarele care funcţionau acolo au fost înghesuite într-un singur corp, urmând ca foarte curând să fie mutate în clădirea principală, pentru ca moştenitorii să poată intra în posesia proprietăţii. Managerul, Adrian Constantin, spune că oricum era prea scumpă întreţinerea lor, iar de investiţii nici nu poate fi vorba pe proprietatea altcuiva, deci oricum ar fi avut probleme cu avizul de funcţionare. Gradul avansat de degradare a clădirilor, cauzat de lipsa investiţiilor din ultimii ani, le-au semnat deja sentinţa: nu mai rămâne decât demolarea ca soluţie! De fapt, familia Manolescu a apucat să şi vândă aproape jumătate din suprafaţa de teren care-i revenea în curtea spitalului, înainte de hotărârea lui Videanu şi chiar înainte de finalizarea procesului, pentru că moştenitorul fusese pus în posesie de către alt fost primar general. Există şi o hotărâre din 1996, semnată de Crin Halaicu, prin care familia Manolescu intră în posesia unei părţi din teren, fără ca cineva din conducerea spitalului să fie înştiinţat.

NICI O SOLUŢIE
Chiar dacă laboratoarele şi policlinica vor fi înghesuite în clădirea principală, managerul spune că probleme nu vor mai fi până în 2011, când va expira contractul de închiriere cu Marie-Rose Mociorniţă. "Am cerut sprijinul Primăriei de sector, al Primăriei Capitalei, al Ministerului Sănătăţii, al Autorităţii de Sănătate Publică, însă răspunsul tuturor a fost: «Nu este treaba noastră». Va trebui să ne mutăm, dar nu ştim unde. Am găsit înţelegere la domnul primar Popescu-Piedone, care găsise un teren disponibil şi ni l-ar fi putut dona pentru o nouă construcţie, dar acum nici dânsul nu ne mai poate ajuta, pentru că spitalele au trecut la Primăria Capitalei", declară Adrian Constantin, managerul spitalului. Dacă nu se va găsi nici o soluţie, singurul spital din Bucureşti care tratează boli dermato-venerice nu va mai exista.