Aliodor, de la Ştefan cel Mare şi Sfânt la Traian cel Zeus ...

Viaţa, aşa cum e ea, scurtă, dar grea, oferă la tot pasul demonstraţia că este o cutie cu bomboane de ciocolată...

[...]
Care sunt cele mai frecvente puteri paranormale?
Aliodor Manolea: Da, asta în cazul în care capacităţile apar ca urmare a unei experienţe deosebite. Este cazul celebru al maiorului rus din cel de-al doilea război mondial, care avea abdomenul sfârtecat şi prin autosugestie şi rugăciune a reuşit ca, într-o noapte, să-şi refacă abdomenul. Dar există şi unii care se nasc cu aceste capacităţi deosebite. Cele mai întâlnite sunt capacităţile de vindecare, cele de transfer de tip energetic. Şi în momentele de criză se manifestă des psihokinezia, materializările, aporturile, dedublările, telepatia şi multe fenomene de acest gen.


Cât de des se întâlnesc puterile paranormale? Există un număr tot mai mare de oameni cu puteri paranormale?
Aliodor Manolea: Nu cred că sunt mai rare sau dese ca înainte. Să ne întoarcem cu 500 de ani înapoi, la Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cine a fost Ştefan? ştim cu toţii, un om evlavios, viteaz, a construit biserici şi mănăstiri... Dar există ceva care se ştie mai puţin. Un cronicar turc povesteşte cum sultanul vine la Vaslui şi acolo ia o bătaie soră cu moartea şi se întoarce speriat. Dar un lucru este ciudat, zice cronicarul. Armata cu care vine număra aproximativ 200.000 de oameni şi se întoarce cu aproape toţi soldaţii, mai puţin câteva mii. Ce s-a întâmplat? Cum este posibil aşa ceva? Eu vă zic acum doar ce scrie cronicarul turc, nu comentez. Ştefan şi curtea lui, cu vreo 200 de lefegii polonezi, stăteau pe un deal. Surle şi trâmbiţe peste tot. Sultanul dă ordin: să atace infanteria! Între Ştefan şi armata turcă apare un mic norişor. Infanteria începe să atace. Intră în nor. Şi au intrat. Şi au intrat. Trei regimente au intrat, dar nu ajungeau pe cealaltă parte! Sultanul ordonă spahiilor să atace şi ei. Şi au intrat în nor şi spahiii, dar nici ei nu mai ieşeau pe cealaltă parte!

Cronicarul povesteşte cum toată oastea românească era aşezată pe deal, în genunchi. Ştefan, ţinea sabia ridicată în sus, ca o cruce. Se auzeau sunete de surle, tulnice şi ţimbale. Atunci sultanul a ordonat retragerea. Documentul există, dar nu a fost luat în serios. Cum să crezi că se poate întâmpla aşa ceva! Noi ştim însă cât de mare era credinţa lui Ştefan şi partea lui spirituală, amplificată de Daniil Sihastrul. Ştefan a încercat să facă acelaşi lucru şi la Războieni. Erau aceleaşi condiţii prielnice ale terenului: pădure, dealuri. Ştefan i-a trimis acasă pe oameni şi a rămas singur cu cei 200 de oşteni apropiaţi  şi cu boierii curţii. Dar de data asta turcii găsiseră antidotul şi norul nu a mai funcţionat! Ce a urmat cunoaştem cu toţii de la istorie. Acelaşi tip de evenimente a avut loc şi cu un regiment englezesc în campanie în Turcia. Regimentul întreg a intrat într-un nor...
din interviul acordat www.info-sanatate.ro


P.S. Acu', dacă aflarăm că şi nea Fane Babanu era uşor ezoteric şi că a topit trei regimente de otomani numai făcând semnul crucii cu sabia, mai rămâne să ne lămurim şi de ce-l făcură vin la PET pe cel mai recent dintre sfinţii României.