Am intalnit si batrani fericitI - Centrul de Ingrijire de la Leorda, un oras in miniatura

La o aruncatura de bat de Botosani, in comuna Leorda, o mana de oameni traieste dupa propriile reguli: nimeni nu le incalca, pentru ca sunt facute tocmai de ei.

Aproape 100 de batrani, internati la Centrul de Ingrijire Leorda, incearca sa uite necazurile care nu i-au ocolit. Sunt inconjurati de un gard de sarma. Nimeni nu trece de el, dar, cu toate acestea, nu este zi lasata de la Dumnezeu pentru care ei sa nu fie multumiti de viata pe care o duc.

CAMERE LA IAS. Sa conduci Centrul nu-i chiar la indemana oricui, lucru pe care il stie cel mai bine directorul Costache Nichita. Dupa ce a lucrat ani intregi ca inginer-sef la un mamut industrial, a hotarat ca trebuie schimbat ceva. A auzit de post, s-a inscris la concurs si l-a luat, in noiembrie 1998. "La lucru am venit abia la 15 ianuarie, cand centrul functiona la Manastirea Agafton. Dupa ce am ajuns acasa, mi-a venit sa plang cand am vazut ce era acolo", spune Nichita. In urma unor procese pe care Directia Generala pentru Protectia Copilului si Asistenta Sociala le-a avut cu Manastirea Agafton, trebuia gasit un nou loc pentru centru. "Am gasit aici pavilioanele de la un fost IAS. Erau aproape in totalitate distruse, dar am zis ca se poate face ceva. Am fost ajutati si de Primaria Leorda si am reusit", spune Nichita. Dupa cativa ani de munca, centrul gestioneaza acum aproape 15 hectare de teren.

FERMA DIN CENTRU. Pentru batrani, acest loc a insemnat un alt inceput. Fiecare a muncit atat cat i-a permis starea de sanatate. Unii dintre ei stau in camin de zeci de ani, dar nu se plang. Au ceva probleme, dar minore. "Haideti sa facem ceva cu cainii astia. Eu pun seara florile, le ingrijesc si dimineata gasesc straturile distruse. Este unul galben, ala e rau tare", spune amarata o "locuitoare" a centrului.

Aproape fiecare din cei in putere vrea sa faca cate ceva pentru centru. "Au zone de care se ocupa, fiecare e cu bucatica lui. Asa s-au obisnuit", spune Nichita. Legumele si zarzavaturile nu reprezinta o problema pentru centru. Cele doua sere sunt ingrijite in fiecare zi de unul dintre batrani: se trezeste dis-de-dimineata, deschide geamurile, uda. La fel se sta si cu animalele. Anul trecut de pilda, Centrul de Ingrijre a avut peste 60 de porci, a dat carne si altor centre din judet. Acum mai au doar patru scroafe, dar toate gestante.

EMOTII. Pentru batrani, ridicarea Bisericii a fost un moment emotionant, au asteptat cu mare drag. Au un preot care se ocupa numai de Centrul de Ingrijire. "Acum biserica este amenajata intr-o sala unde invatau muncitorii protectia muncii. Este insa turnata fundatia pentru o biserica frumoasa", spune mandru Nichita.

Stelian si Ana Cretu sunt trecuti de 70 de ani si de 35 de ani stau la camin. Lucica Damian este celebra in toata zona, pentru mileurile pe care le croseteaza. Are 51 de ani si de la 16 ani a stat numai in camine din cauza unor probleme de sanatate. Picioarele sale sunt ca si cele ale unui copil de 2 ani. Optimismul ei insa te face sa prinzi puteri. Zilele trecute, cativa italieni veniti in vizita i-au cumparat toate mileurile. Zambeste cand iti spune asta. In micul lor oras, batraneii nu au nevoie de nimic: au atelier de reparat incaltaminte, au frizerie, vor avea si o tesatorie. Iar Costache Nichita a mai gasit ceva: vrea sa le amenajeze un helesteu si doua cabanute. Pentru ca, spune el, "mai merge si un pescuit din cand in cand".

"Ce sa spun, dupa ce am ajuns acasa, mi-a venit sa plang cand am vazut ce era acolo... Am gasit aici pavilioanele de la un fost IAS. Erau aproape in totalitate distruse, dar am zis ca se poate face ceva. Am fost ajutati si de Primaria Leorda si am reusit" Costache Nichita directorul Centrului de Ingrijire Leorda