Anthony Hopkins şi restul lumii

Anthony Hopkins. SIR Anthony Hopkins, că n-am făcut armata împreună. Nu ştiu dacă există pe lume om să nu-i dea un like, ca să zic vorba aia. Ştiam despre studiile sale de muzică dar nu le-am dat importanţă, până săptămâna trecută, când am primit un link de la o prietenă. Ziceam c-a făcut şi omul două facultăţi, na, ca mulţi alţii. Filmuleţul primit de la prietena mea conţinea un vals compus în tinereţe de genialissimul actor. Pentru cine n-are linkul, îl las aici, spre bucurie comună.

Poate că amatorii de muzică clasică o să mă expedieze imediat la colţ cu un “păi ce, mă, asta-i muzică?”. N-am fost nici eu o mare amatoare de vals, până de curând, când mi-am reconsiderat gusturile în materie de muzică, poate şi pentru că, odată cu timpul, am învăţat să fiu mai sinceră cu mine însămi. E o compoziţie simplă, în care se simte doar bucuria vieţii, adică ingredientul primordial al fericirii pe Pământ. Şi, da, am pus semnul egalului între bucurie şi fericire, pentru că am ajuns la concluzia că între cele două nu e decât o diferenţă de conceptualizare superficială, care ţine doar de natura omenească. Mă risc cu o definiţie a fericirii, ca să mă explic: fericirea e atunci când ştii să te bucuri de lucrurile simple ale vieţii.
Buuuun. Acuma, că aceste lucruri sunt spuse, mă gândesc la diferenţa dintre oameni. În tinereţea lor, unii se gândeau să compună valsuri. Alţii, la tinereţea lor se gândesc cum să dea tunuri imobiliare sau cum să prostească popoarele să li se supună, întru glorificarea propriului ego. Unii scriau poezii pe genunchi şi le “postau” la gazetă, alţii scriu porcării în propriile computere şi le mai postează şi pe net. Desigur, o diferenţă între oameni o să fie mereu, chiar dacă fostul ministru al Muncii, Mariana Câmpeanu, a zis că femeile şi bărbaţii sunt egali şi atunci femeile să facă bine să presteze în câmpul muncii până la 65 de ani, cot la cot cu bărbaţii.

Desigur că suntem diferiţi, iar asta face lumea frumoasă, dar nu mă pot abţine să nu constat că, în timp ce Hopkins compunea un vals, alţii împărţeau lumea cu rigla, lăţindu-se peste popoare la un pahar de whiskey şi făcându-se dumnezei peste milioane de destine.

Dar mai bine, zic să ne mai bucurăm un pic. Maestre net, linkul, te rog!