Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
2012 a fost declarat "Anul Caragiale". Se implinesc 100 de ani de la disparitia marelui dramaturg roman Ion Luca Caragiale si 160 de ani de la nasterea sa. In fiecare zi, in Jurnalul National, veti gasi o vorba de-a lui Nenea Iancu.
Intelectualii (partea intai)
I.L. Caragiale
Intelectualii! Iata un soi pretios de cetateni, de lipsa caruia patria noastra nu se poate plange. Slava Domnului! avem destui.
Odinioara, intelectualii, mult mai putini la numar ca astazi, formau un fel de secta, care respingea sistematic orice contact cu profanii. Sediul acestei pretioase secte era la cafeneaua Brofft — singura rima posibila la moft — peste drum de Capsa, in pravalia caselor Zerlendi, unde acuma se afla Luvrul de Bucuresti. Acolo — precum odinioara muzele in Parnas — se adunau intelectualii spre a-si impartasi inaltele cugetari si inspiratiuni, gustand un fel de ambrozie, compusa din putin lapte, putin "jvart" si putin zahar, si numita in limba vulgara "capusin". De aceea, profanii invidiosi, cari nu erau admisi sa se apropie de intelectuali, i-au poreclit pe acestia: "capusinisti", de unde, apoi, orice dezbatere prea mult prelungita despre lucruri ideale, despre inalte chestiuni de arta, litere, stiinte, s-a numit "capusinism". Aceea a fost prima perioada, cum am zice perioada eroica, a capusinismului si capusinistilor.
Cafeneaua Brofft, poate tocmai din cauza mandriei excesive a intelectualilor, a inceput sa-si piarza incetul cu incetul clientii, cari consumau altceva decat capusin. Ar fi lucru oarecum explicabil: omul inferior se gaseste foarte stramtorat intr-o atmosfera prea inalta. Ce sa caute un biet mojic de rand acolo unde se strang persoane de elita?... Din pricina intelectualilor, sau din alta pricina, putin importa, cafeneaua Brofft, mergand din ce in ce mai slab, a trebuit pana la urma sa se desfiinteze. Dar intelectualii nu puteau ramanea pe drumuri; trebuiau deci sa-si caute un nou sediu numaidecat... Atatea chestiuni arzatoare de estetica, de filozofie, mai stiu eu de ce! reclamau solutiuni urgente. Capusinistii isi alesera un local mult mai frumos si mai confortabil decat cel vechi; isi stramutara sediul la Fialcowsky, cafenea-cofetarie celebra mai ales pentru beltelele ei.
Aci — lucru foarte ciudat! si care nu s-ar putea explica decat prin teoria evolutiunii — aci s-a facut o schimbare insemnata in moravurile intelectualilor. De unde, la Brofft, erau foarte exclusivi si din cale-afara discreti, discutand pe soptite, asa ca sa nu le poata profanii auzi inaltele intelepciuni — la noul sediu, incepura sa primeasca alaturi cu ei, deocamdata la mese invecinate, apoi chiar la masa lor proprie, musterii cari nu luau capusin, oameni cu totul nedemni a se numi intelectuali. Apoi, dezbaterile capusiniste incepura sa se faca in gura mare, asa ca toata lumea profana de cafenea si cofetarie, ba, vara, chiar din Piata Teatrului, le putea auzi perfect. Dar daca zic ca lumea profana le putea auzi, asta nu insemneaza ca le si putea pricepe. Numai alesii le-au putut pricepe, si asta a facut un mare bine public: incet-incet, si din ce in ce mai numerosi, incepura sa iasa, din randurile poporului, o suma insemnata de tineri a caror vocatiune era sa fie intelectuali. Pana aci, nu se stiusera numara, neavand un semnal de raliare, o eclesie. Aceasta a fost perioada clasica a intelectualilor.. .
(va urma)
