Aviz poliţiştilor - Cum lucrează şuţii în tramvaiul 5

Intersecţia Ştefan cel Mare – Barbu Văcărescu, la 50 de metri de Inspecto­ratul General al Poliţiei, staţia Tunari, ora 7:45, sensul spre Băneasa. Demenţă în staţie, în trafic. Autoturismele merg pe şine, tramvaiul stă la rând, ca peste tot unde strada e îngustă şi are doar două sensuri.

Şuţii, doi sau trei, când nu atacă în haită, au un dispecer. Nu bate la ochi, îmbrăcăminte şi com­portament decent. Prospectează staţia, evaluează expert populaţia, conduce discret operaţiunea. Ajută bătrânii, le ia pulsul genţilor, îi evaluează, dă întâietate femeilor. Ca la incendiu. Are chiar farmec şi pare singurul fără treabă din toată staţia. Privirea îi alunecă neglijent de la un călător la altul. România e o ţară liberă, dar mai ales sigură, conform declaraţiilor lui Tobă, şeful Poliţiei Române.

Mă urc pe la ultima uşă, îmi asi­gur spatele şi taşca. Am o oarecare experienţă. Sunt un cetăţean căruia i s-a tăiat de două ori taşca, la film pe Eminescu, şi în tramvaiul 5, i s-a furat roata de rezervă, în Parcul Ioanid, şi parbrizul Peugeot-ului parcat în faţa casei. Aproape lipit de mine, unul pirpiriu, geacă alb-albastră, glugă trasă, nas turtit de boxer, privire decisă. Tipul cu farmec se apropie de el şi-i aruncă într-o doară, să nu te prinzi că se cunosc: "Ai văzut, ăla de la mall e ga­bor… la Braşov". Văzuse în ziarul unuia aşezat pe scaun: "Bătăuşul de la Plaza e agent de poliţie". Bo­xeurul: "Trebuie să facă ceva, le dă ăia o leafă".

Insul amabil pleacă de-a lungul vagonului, aer dezinteresat, mâini înfundate în pardesiu. După un mi­­nut îl urmează boxerul. La Billa, boxerul coboară cu geaca puţin umflată, ca un început de gravidie. Cu mâinile în buzunare ţinea ceva sub geacă. Staţia de la Porsche, intersecţia cu Pipera. Tipul agreabil ajunge din nou în spatele tramvaiului. Tocmai urcaseră trei fete şoubiz, genul "fată, mă leşi, mai gaaad, frate…". Una, geantă imitaţie Vuiton, vorbea fără virgulă, tramvaiul aflase că e din Piteşti.

Băr­batul le priveşte într-o doară, face cu ochiul unui ins jigărit, neras, fes şi geacă, ăla zâmbeşte într-o dungă că a înţeles, amabilul se întoarce şi o ia din nou prin tramvai. Observând cum lucrează băieţii, am socotit că trebuie să-mi schimb locul. Staţia de la hotelurile lui Mitică Dragomir şi Erbaşu. Fata din Piteşti coboară şi, ajunsă pe trotuar, se pare că avea o revelaţie: îşi privea aiurită geanta. Jigăritul avea un aer mulţumit. La capăt, în Băneasa, amabilul şi jigăritul schimbau idei şi produse.

CUM TE APERI?
Stai cu spatele la geam, îţi ţii geanta (servieta, sacoşa, taşca) în faţă, dar nu prea strâns, să nu dai de bănuit că ai avea ceva de valoare. Acoperi cu mâinile părţile laterale, unde taie şuţul cu lama. Dacă nu-i atent îţi taie venele, dar geanta scapă. Când îţi dă unul târcoale, de regulă dispecerul, nu-l priveşti în ochi, ci puţin deasupra ochilor, ca pe câinii Huski, să nu se enerveze. Să nu priceapă că te-ai prins. Altfel îl scoţi din sărite, te face pe faţă, şi cu toate că suntem o ţară sigură, iar Poliţia controlează situaţia, pleci şi bătut, şi cu banii luaţi.

MAI MULŢI CIORDITORI
În vremuri de criză, iată că hoţii ies la atac mai mult ca niciodată. O ciordeală, oricât de mică ar fi, nu strică. Mai un telefon mobil, mai o geacă, mai un bănuţ. Şi, cum toate sunt scumpe în aceste timpuri "de răs­triş­te", meseria de hoţ nu mai e deloc atât de sim­plă. Trebuie să te ori­en­tezi bine, căci altfel ai putea să dai chix ochind un buzunar gol. Cu toate acestea, ciorditorii, fie ei mai mult sau mai puţin profesionişti, s-au în­mulţit ca ciupercile după ploaie. Potrivit statisticilor primite de la Poliţia Capitalei, în 2009 nu­mă­rul acestora a crescut simţitor: în luna ianua­rie ne-au bântuit 879 de ciorditori. "În luna ianuarie 2008 au fost prinşi de poliţişti 776 de hoţi, comparativ cu aceeaşi lu­nă a lui 2009, când nu­mă­rul acestora a crescut la 879", potrivit Poliţiei Capitalei. (M.R.)