Băsescu declanşează speculaţiile pe leu!

Cursul de schimb explodează după “ştirea” rea de la Cotroceni. Leul pierde succesiv de două zile. Cât cheltuieşte BNR?
Postul public de televiziune lansează marţi seară ipoteza unei puternice speculaţii pe cursul de schimb. Realizatorul “Orei de business” analizează explozia cursului de schimb leu/euro care a crescut abrupt. De luni până marţi un euro a trecut de la 4,4359 la 4,4684, un salt neobişnuit fără un “stimul” exterior sistemului bancar.
Explicaţia este în “aprinderea” scenei politice de la “omul cu bricheta” – Băsescu Traian. Luni seară preşedintele anunţa blocarea acordului cu FMI, decizie care anulează negocierile “adjudecate” de echipa de la Washington încă din 4 noiembrie. Ziaristul TV invocă un atac al
speculatorilor care “şi-au marcat profitul” prin deprecierea leului. Cine a mizat pe această cădere şi a investit pe piaţa valutară – pe o poziţie viitoare mai slabă a monedei naţionale, a avut de câştigat. “Investiţia” pe ştirea catastrofală la bursa valutară a rentat. Câştigurile sunt evaluate de traderi în funcţie de criterii precise, randamentul unei asemenea mişcări de curs fiind spectaculos pentru o operaţiune tip “blitzkrieg”.
Dacă s-a mizat pe 1 miliard de euro, diferenţa de curs ajunge spre 10 milioane de euro într-o singură zi! Merită! Problema într-o asemenea operaţiune discretă este stabilirea cât mai exactă a datei de explozie şi apoi găsirea declanşatorului. Un anunţ al preşedintelui ţării care loveşte un acord cu Fondul Monetar Internaţional, dublat şi de hotărârea respingerii bugetului pe 2014 are capacitatea să perturbe grav liniştea mediului economic.
Efectul surpriză a fost total: premierul şi ministrul bugetului au aflat de la televizor că România nu mai are acord cu FMI!


Degradarea bruscă a cursului de schimb în 4 decembrie a venit ca o consecinţă logică a pieţei. BNR nu a putut “para” lovitura, având nevoie de un timp de reacţie. Deja creşterea cursului, în continuarea “loviturii” de marţi, a fost atenuată ieri la doar 0,0029 lei/euro. Probabil că a intervenit pe piaţă pentru apărarea leului, într-o mişcare normală şi legală.
Niciodată nu se anunţă cât cheltuieşte Banca Centrală pentru a diminua atacurile speculative. Băsescu este fericit – a reuşit să arate că are mşchi. Alături de el exultă şi cei care au anticipat că cineva, persoană importantă, a aruncat bomba. Nu-i aşa, Bogdane? – se adresa Băsescu Traian consilierului pe probleme economice. Bogdan Drăgoi, fost ministru de Finanţe, bine conexat la piaţa bancară internă şi externă, ştie bine lecţia atacului speculativ asupra unei monede fie chiar şi
moneda naţională.

Cum sunt depistaţi speculatorii?
Autorii atacului speculativ din octombrie 2008 sunt cunoscuţi. Banca Naţională, după analiza ciclului de operaţiuni agitate din toamna acelui an, a retras avizele de funcţionare ale unor persoane cu funcţii importante din băncile de la Bucureşti.
Se ştie cine sunt, dar nu sunt nominalizaţi în documentele publice ale BNR. Ei îşi pun însă mâna în cap după “modelul” chelului.
Supărarea acestor foşti bancheri a fost foarte mare; ei sunt ocoliţi de bănci dar şi-au găsit loc într-o “orchestră” a criticilor Băncii Centrale.
Cei care cunosc presa economică sau intervenţiile la televiziuni îi cunosc. Au mari veleităţi, au fost chiar miniştri şi au condus mari companii de stat. Speculatorii nu trăiesc deloc rău!
___________________________________

Lucian Croitoru, distins economist, consilier al Guvernatorului Băncii Naţionale a României, a analizat în detaliu mişcările cursului de schimb care pot să fie considerate un atac speculativ. Subiectului respectiv i-a consacrat un capitol substanţial în lucrarea “Politica monetară: ipoteze neconvenţionale”. Lucian Croitoru, profesor asociat la Academia de Studii Economice, a lucrat la sediul central al Fondului Monetar Internaţional în perioada 2003-2007.
Prezentăm câteva extrase din capitolul 3 al lucrării consacrat atacului speculativ din octombrie 2008. Este o invitaţie la lectură care poate asigura orientarea şi în evenimente cu grad de actualitate în aceste zile:

Teoria şi analiza atacului speculativ
“Când aleg să atace o monedă, speculatorii estimează că probabilitatea de a reuşi o depreciere este relativ înaltă. Speculatorii au generat propria aproximare pentru nivelul implicat al ratei de schimb. Acest nivel le oferea informaţii, deoarece atingerea lui ar fi declanşat apărarea leului de către banca centrală. De asemenea, diferenţa dintre nivelul curent al ratei de schimb şi nivelul implicit estimat este relevantă pentru speculatori: o diferenţă negativă arată că este posibil ca o depreciere semnificativă pe termen scurt să nu întâmpine rezistenţă din partea băncii centrale.

Dar faptul că există o diferenţă negativă nu garantează că banca centrală nu va combate o depreciere accelerată pe termen scurt, indiferent de cauza ei. În particular, dacă obiectivul implicit estimat de speculatori este suficient de mare, un atac speculativ va produce o volatilitate înaltă a ratei de schimb.
Deprecierea accelerată este suficientă pentru ca banca centrală să intervină, chiar dacă aceasta nu are asumat un nivel efectiv al ratei de schimb pe care doreşte să îl apere. Banca centrală va combate o depreciere mare şi accelerată pentru a evita ca aceasta să pună în pericol obiectivele privind inflaţia şi stabilitatea financiară.

O bună potrivire a datelor cu conceptele unui model de criză indică o probabilitate mare de succes a unui eventual atac asupra monedei. Înrăutăţirea condiţiilor interne ar putea face necesară scăderea ratei dobânzii de politică monetară sau creşterea deficitului fiscal, ceea ce creează un conflict între obiectivul intern şi cel extern. Dacă piaţa anticipează astfel de evoluţii, se poate precipita un atac asupra monedei. În aceste modele nu este nevoie de deteriorarea fundamentelor să preceadă criza ratei de schimb, ca în modelele din generaţia întâi. Dimpotrivă, în practică, veştile proaste despre deficitul fiscal viitor sunt suficiente pentru a declanşa o criză a ratei de schimb. Pe de altă parte, raportul mare dintre datoria externă pe termen sacurt şi rezerva valutară, combinat cu discursul concertat al politicienilor împotriva unui acord de împrumut cu FMI, a consolidat anticipaţiile pieţei că politicile se vor concentra pe stabilizarea producţiei şi a ocupării, şi mai puţin pe stabilitatea leului. Dată fiind lipsa de credibilitate a politicilor fără un acord cu FMI, speculatorii au ataşat o probabilitate foarte mare alunecă rii fiscale. În acest context, nu este exclus ca speculatorii să fi crezut că cedarea în faţa unui atac speculativ devenit acceptabilă pentru autorităţi din pespectiva producţiei şi ocupării.
La prezentarea publică a acestui studiu, la BNR, în data de 22 aprilie 2011, directorul general adjunct al BRD-SocGen din România, Claudiu Cercel, a argumentat că declanşatorul atacului a fost ştirea că pe 29 septembrie 2008 Camera Deputaţilor adoptase pe articole legea creşterii salariilor cu 50 la sută în sectorul educaţiei, votul favorabil fiind dat de Cameră pe 30 septembrie.
Şi în octombrire 2008, “veştile proaste” despre sistemul bancar au făcut parte din peisajul general al atacului speculativ. Deşi sistemul bancar românesc era bine capitalizat, zvonurile că el ar putea avea probleme au început să apară cu puţin timp înaintea atacului speculativ. Directorul direcţiei de supraveghere din BNR declara pe 8 octombrie 2008: “(...) nici o bancă din sistemul bancar românesc (…) nu prezintă (…) probleme de lichiditate şi că toate băncile se încadrează în limitele de prudenţă stabilite de lege şi reglementările BNR. Cu toate acestea, în ultima perioadă au început să circule zvonuri privind dificultăţi pe care le întâmpină sau urmează să le întâmpine unele bănci din România, zvonuri care se transmit telefonic, prin fax şi, mai nou, prin Internet”.

Încheirea acordului de împrumut cu FMI, UE şi Banca Mondială pentru 20 de miliarde de euro a permis evitarea unui nou atac speculativ. Până pe 25 martie, când încheierea acordului a devenit certă pentru pieţe, rata de schimb leu/euro a oscilat în jurul nivelului de 4,3 lei/euro, după care a coborât sub 4,2 lei/euro şi a rămas sub acest nivel până în iunie 2009. Prin respingerea atacului speculativ din octombrie 2008 şi prin încheiera acordului de finanţare, s-a evitat o criză a ratei de schimb şi o recesiune potenţial mai severă ca cea care a avut loc în perioada 2009- 2010.”