Boierul roman, la Heresti

Se va intampla in conacul lui Udris-te Nasturel, logofat pe vremea lui Matei Basarab Voievod. Un proiect al Muzeului Taranului Roman.

Taranul Roman si-a luat sarcina de a-l duce in muzeu pe Boierul Roman. Si bine face. Numai ca mai are mult de muncit.

Daca taranul poate sta linistit in muzee chiar si in batranul Bucuresti, boierului ii sta bine la mosia sa, la conac, intre livezi si vii. Boierul Roman va sta la Heresti (Giurgiu) in conacul lui Udriste Nasturel, logofat pe vremea lui Matei Basarab Voievod. Acolo, in casa frumoasa, simpla, dar nobila, din piatra, cu nivel si pivnita, cu acareturi si curte impunatoare, s-a petrecut evenimentul din 15 septembrie. Un spectacol-expozitie realizat de Dan Nasta, care a transpus spectatorii intr-o lume de nunta boiereasca. Nunta de la Heresti ne-a fost "povestita" de vocea magistrala a regizorului-actor Dan Nasta, pe care Vintila Mihailescu, directorul Muzeului Taranului Roman (MTR), il numeste "os boieresc si regizor domnesc". Starostele Nasta ne-a primit in salon, stand pe un scaun, sprijinindu-se in boiereasca-i carja. Nuntasii - destui: doua autocare cu bucuresteni, dar si tarani din Heresti (femei, barbati, copii), alaturi de preotul satului. Am trecut rand pe rand prin toate momentele importante ale unei nunti, ajutati de fondul sonor de exceptie, vizionand in acelasi timp obiectele din salon si din celelalte spatii ale conacului pe unde ne-a purtat logica desfasurarii petrecerii. Decorul destul de auster - vointa regizorala, dar si realitate lesne de inteles - a punctat doar ideea de ospat la conac. Ne-am imaginat nunta, fiecare cat a putut mai bine. Unora le-a reusit, altora mai putin. In timpul cununiei, copiii s-au foit si au cam susotit. Purtatorul carjei regizorale a scos un strigat de: "Liniste!" care le-a inghetat sangele in vene micilor nuntasi. Nu-i nimic, nunta-i nunta, chiar si asa. Camara nuntii, imaginata de un divan acoperit de o frumoasa scoarta, scaldata intr-o muzica serafica, primea tinerii insuratei. Cand vocea povestitorului abia ne soptea ca ei visara un vis foarte frumos, o batrana din sala, ducand repede mana la gura, exclama plina de rusine: "Se culcara!"… Apoi am fost poftiti imaginar la masa mare, la dansuri si la toata bucuria nuntii. Masa cea reala din gradina conacului a fost mai mult decat frugala, dar binevenita pentru copiii care au avut rabdare pana la sfarsit.

IMAGINATIE. Starostele Nasta a trecut spectatorii prin toate momentele importante ale unei nunti boieresti.

LA ANUL… Am plecat cu ideea ca, daca Romania e plina de muzee dedicate lumii satului, trebuie sa avem si un muzeu al boierimii. Atatia ani, nimeni nu si-a pus problema acestei lipse din aria muzeistica a noastra. Peste tot, taranul. Nicaieri boierul. Poate ca pana in 1989, cei care au fost constienti de lipsa n-aveau cum s-o acopere, iar ceilalti stiau din cartile de istorie ca boierii puneau botnite culegatorilor in podgorii.

Directorul MTR spera ca intr-un an sa renoveze cladirea de la Heresti cu bani din fonduri europene si sa organizeze aici Muzeul Boierului Roman. Prin aceasta se doreste o reconstituire cu mijloace muzeistice a lumii si stilului de viata ale boierilor, nepropunadu-si efectiv o istorie a boierimii romane. In orice caz, drumul de la soseaua Bucuresti-Oltenita pana la conac este primul lucru care trebuie facut, altfel, chiar daca vom avea muzeul, acesta nu va avea vizitatori. Si mai sunt lucruri de invatat si in organizarea evenimentelor culturale, boieri, dumneavoastra!