Când necesităţile adâncesc criza: "Să răsune Guţă şi la WC"...

Program nonstop. O fisă "golitul", gratis pentru "meleţieni". Julieta, taxatoarea spune că e naşpa. Neserioşii înfundă ţevile, nu trag apa şi nici nu marcă fisa. Cică ar trebui camere de filmat, să prindem "scârţarii". I-am spus povestea şliţurilor deschise din budele statului. Un lucru e clar. Ai noştri se zgârcesc şi la WC. Avem însă euro-urări: O zi bună! Vă aşteptăm când vă mai trece!  Poţi să şi cânţi între două runde de tras apa!

Nu mai e ca înainte. Vâlceanul nu mai e nevoit să-şi satisfacă nevoile în WC-uri dărăpănate, unde vântul îi suflă izmenele. Acum, că doar ne privim din interiorul lui UE, la budele statului "avem di tăti". Gresie colorată în plăci mari, faianţă de jos până la aerisire, termopane şi musai, uscător de mâini. Activitatea e intensă la ghişeu. Patru mâini deşiră de zor suluri roz de hârtie igienică, le măsoară din ochi, pun bonul pe ele şi le ordonează, ca să nu rămână în urmă. La buda de centru, cea cu scări laterale, e mereu coadă. În stânga doamnele, în dreapta domnii. Dar la ei, vezi tot, căci n-au "separeuri". Şi nu se ruşinează, ba chiar îşi uită cămaşa pe-afară, servieta lângă chiuvetă şi fermoarul căscat.


CAM SCUMP... DINCOLO ERA LA FEL!
Oricât, povestea are miros, cam de la 8:00 la 16:00 şi apoi în tura a doua. O duhoare de clor, amestecat cu dero floral şi cu ceva "aere" de client relaxat. Cine vorbeşte frumos, are bonus mai multă hârtie. Concluzia? Greu dom'le, greu! "După ce că unii nu vor să plătească, te mai şi înjură. Li se pare mult 0,50 lei. E câte unul care nu trage apa nici de-al dracu'! Lasă pe ţeavă, dar suntem cu ochii pe ei. Aici la ghişeu, dai cu o mână, iei cu alta", mărturiseşte Julieta Stan, taxatoare la WC-ul public de centru. Şi-apoi, e mare minune să afli ce gândesc oamenii când îşi lipesc fundul de "tron". Măcar gluma să-şi îngroaşe stratul, că oricum leafa rămâne de râs. "Mă simt excelent duduie! La ţară la mine, n-am aşa cabină. Şi hai nu mai trage cu ochiu' că mi-e ruşine!", îmi spune răspicat un vânzător de piaţă, deranjat la budă. Culmea sau nu, nu e jenă mare să cânţi între două runde de tras apa. " Nu mă mai gândesc că n-am nimic în buzunare, aşa că dau din gură cu maneaua. Să răsune Guţă şi la WC", se amuză o doamnă burduşită de haine.


BUDA ŞI POLIŢIA
Desigur, nu toţi cetăţenii au avantajul de a merge gratis la noile euro-toalete. Spre exemplu, "organul" cu uniformă are prioritate, intră "moca". Iar la ordinul primarului şi toată floarea taximetriei. Lângă parc e buda securizată, pentru că alături are birou Poliţia Comunitară. E mai micuţă, cu floricele lângă oglindă. "Sunt zile în care abia dacă rup trei bonuri. Au vrut să o închidă pe asta, că cică nu dă randament. Aoleu, hai să ieşim afară c-o venit asta şi s-a scăpat!", îmi şopteşte Elena Oprea, o altă taxatoare. Că sediul Poliţiei Comunitare e delimitat de un perete de toaleta publică, nu incomodează pe nimeni. "Fiecare are acasă un dormitor sau o sufragerie perete-n perete cu baia/WC-ul... De unde «minunarea» asta că în acelaşi imobil de funcţiune publică - toaleta şi spaţiul în care poliţiştii comunitari completează procesele-verbale şi se încălzesc câteva minute pe timpul iernii se exclud? Ca să dau o explicaţie pe scurt: «d-aia!». Mai pe larg: pentru că spaţiul exista deja şi era mai ieftin să-l amenajezi decât sa construieşti un altul. Pentru că nu există alte spaţii în imediata apropiere care să poată fi folosite", a explicat Daniel Ionescu, purtătorul de cuvânt al Primăriei Râmnicu Vâlcea.


TOALETELE PUBLICE, PAGUBA BUGETARĂ
În municipiu există opt WC-uri publice. Trei în pieţele oraşului şi alte cinci în zone diferite. La acestea se pot adăuga alte două din târgurile Goranu şi Râureni cu funcţionalitate limitată. În 2009, veniturile încasate din exploatarea toaletelor a fost de 7.700 de lei. O sumă infirmă, în comparaţie cu investiţia autorităţilor, pentru că, în 2009, s-au cheltuit 16.000 de lei pentru săpun, hârtie igienică şi alte materiale, în special de curăţenie, 9.200 de lei pentru energia termică, 25.000 de lei pentru apă şi 4.500 de lei pentru energie electrică. Ca şi concluzie... "Satisfacerea în mod public a necesităţilor fiziologice ale cetăţeanului din Râmnicu Vâlcea reprezintă o activitate complet nerentabilă pentru administraţia locală, din taxele încasate nereuşindu-se acoperirea nici măcar a materialelor utilizate, fără a mai pomeni de cheltuielile de personal", a adăugat Daniel Ionescu. Nici în 2008, nici acum trei ani, lucrurile nu au stat altfel. Cu aşa necesităţi şi cu o aşa criză se spune că ne aşteaptă tot nişte vremuri...