Ce a mai rămas din păsările Bucureştiului

HARTA VERDE ● Ecologiştii trag un semnal de alarmă
Dezvoltarea imobiliară haotică din Bucureşti a pus în pericol şi păsările oraşului. Specialiştii ornitologi avertizează că, dacă nu se vor lua măsuri urgente, s-ar putea să fie prea tîrziu pentru multe specii de păsări. Nepăsarea şi inerţia bucureştenilor contribuie şi ele la această situaţie.

HARTA VERDE ● Ecologiştii trag un semnal de alarmă
Dezvoltarea imobiliară haotică din Bucureşti a pus în pericol şi păsările oraşului. Specialiştii ornitologi avertizează că, dacă nu se vor lua măsuri urgente, s-ar putea să fie prea tîrziu pentru multe specii de păsări. Nepăsarea şi inerţia bucureştenilor contribuie şi ele la această situaţie.

Prea grăbiţi pentru a se mai da jos din maşini sau prea stresaţi pentru a mai merge pe jos sau cu bicicleta, mulţi bucureşteni nu au habar despre păsările care populează oraşul. Locuitorii Capitalei ştiu de vrăbii, de piţigoi, de ciori şi poate de ciocănitori şi mierle. Foarte mulţi vor fi surprinşi să afle că împărţim oraşul cu o mulţime de animale care au fost aici înaintea noastră şi care încearcă să supravieţuiască, pentru că aici a fost casa lor dintotdeauna, ajungînd acum să depindă în cea mai mare măsură de deciziile pe care le luăm.

MIGRATOARE ŞI RĂPITOARE. Cîţi dintre bucureşteni ştiu că oraşul lor este mai bogat primăvara şi toamna în specii de păsări datorită migratoarelor care găsesc popasuri şi "cazare" în oraş. Se pot admira în aceste perioade graţioasele egrete (egreta mare şi mică), mai puţin elegantul şi hrăpăreţul stîrc cenuşiu, gîsca de vară, raţa pestriţă, raţa lingurar, inconfundabilul nagîţ. Prezenţa acestor specii depinde mai ales de zonele umede ale oraşului, de liniştea din jurul lor, de cum îngrijim noi aceste zone. Mulţi dintre noi vor fi surprinşi că nici răpitoarele nu lipsesc din oraş: eretele de stuf, şorecarul încălţat, şorecarul comun, şoimul călător, uliul cu picioare scurte, şoimul rîndunelelor etc., unele dintre ele fiind observate în trecere prin Bucureşti în timpul migraţiei, altele cuibărind prin parcuri, la margine de oraş sau chiar pe clădiri.

Vara, oraşul adăposteşte păsări despre care mulţi dintre noi nu ştiu, dar ar putea afla diferite lucruri interesante despre comportamentul lor, amplasînd hrănitori care să le atragă sau căsuţe care să le ofere un loc unde să îşi crească puii. Parcurile şi spaţiile verzi adăpostesc multe dintre păsările cîntătoare care ne atrag atenţia prin culorile vii şi cîntecul lor mai ales în zori. Încă din luna februarie putem auzi glasul bărbătuşilor de mierlă, care îşi caută "neveste" printre arbuştii din aproape orice spaţiu verde. Punînd o bucată de slănină, seminţe sau chiar o cutie cu iaurt la fereastră, mulţi bucureşteni vor fi surprinşi să vadă o mulţime de păsări care vin să mănînce: piţigoiul mare (care de multe ori este alungat de piţigoiul albastru, deşi acesta din urmă este mai mic), sticleţi, botgroşi, etc. Alte specii precum cinteza, florintele, codroşul de pădure pot fi observate la hrănitorile de prin parcuri sau alte spaţii verzi. Plimbîndu-ne în zorii zilei prin zonele verzi mai liniştite şi retrase putem auzi cîntecul măcăleandrului, care ţopăie de pe o creangă pe alta, expunîndu-şi pieptul roşu pentru a-şi avertiza semenii că el este stăpîn în acel loc.

ASCUNZIŞURI. Cei mai mulţi dintre noi recunosc ciocănitoarele (ciocănitoarea de grădini) după sunetul pe care îl scot atunci cînd lovesc cu ciocul scoarţa copacului, dar puţini ştiu că sînt mai multe specii de ciocănitori care ne pot încînta privirea, precum ciocănitoarea pestriţă mare, ciocănitoarea pestriţă mică, ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră. Obişnuiţi cu faptul că păsările folosesc coroanele copacilor pentru a se adăposti, puţini dintre noi observă prezenţa discretă a cojoicei de pădure, datorită coloritului asemănător cu al scoarţei copacilor. Această pasăre mică poate fi observată în nopţile mai reci în grupuri de 10-12 indivizi adunaţi la baza tufişurilor pentru a se încălzi. Interesant este jocul micului ţiclean, care poate fi văzut adeseori coborînd cu capul în jos pe trunchiul copacilor, cu spatele gri-albastru şi un pic încovoiat de parcă ar duce o povară şi care dispare o dată cu sunteul puternic, cu o tonalitate de fluierat melodios, uneori tărăgănat, alteori mai rapid. Adesea, bine ascuns la baza tufişurilor, ochiulboului este totuşi trădat de sunetul său sec, continuu: "Ţerr" sau "ţrrr" sau de strigătul de alarmă puternic şi metalic "ţec-ţec" sau de cîntecul melodios, neaşteptat de puternic pentru o pasăre atît de mică.

Tot în această perioadă a anului pot fi văzute diferite specii de păsări în diferite zone umede ale oraşului. Ochiul ne este încîntat de înotul jucăuş al corcodelului cu gît negru, atît de mic şi atît de drăgălaş încît te întrebi dacă într-adevăr este real, sau de înotul liniştit al lişiţei, oarecum imperial datorită culorii albe a ciocului şi părţii anterioare a frunţii. Cîţi dintre noi au văzut vreodată minunatul dans nupţial al unei perechi de corcodel mare în timpul căruia practic este semnat un "contract de căsătorie". Un ochi mai ager şi răbdător poate surprinde printre vegetaţia acvatică sfioasa găinuşă de baltă sau cristelul de baltă, prezenţa celui din urmă fiind trădată de strigătele ce pot fi auzite mai ales noaptea, unele dintre ele fiind explozive şi ascuţite: "Grui, grui, grui, gru...gru". Nelipsite din aceste zone sînt gălăgioasele chire de baltă şi chirighiţe cu obraz alb.
Seara, o ureche fină şi mai puţin superstiţioasă poate auzi printre zgomotele mai estompate ale oraşului cîntecul specific al cucuvelei sau al strigei.

Iarna putem vedea una dintre cele mai elegante păsări – mătăsarul – sau cea mai mică pasăre din Europa – auşelul cu cap galben – sau alte specii precum cocoşarul, cinteza de iarnă, mugurarul, forfecuţa, cîneparul, toate în căutarea hranei printre copacii din parcuri sau adunate la hrănitorile amplasate special pentru ele.

Puţine parcuri

Spaţiile verzi sînt un element esenţial al habitatului uman, iar fascinanta viaţă care decurge în aceste spaţii depinde în mare măsură de noi, de deciziile pe care le luăm, de modul în care ne implicăm pentru a o întreţine şi înţelege. Prezenţa păsărilor şi a altor animale, precum reptilele, mamiferele, insectele etc., este foarte importantă, reflectînd înainte de toate starea de sănătate a mediului în care trăim zi de zi, dar în acelaşi timp reprezintă o încîntare pentru sufletul şi ochiul omului iubitor de frumos.