Ce-am mai pleca din ţară!

În cadrul Uniunii Europene, românii sunt devansaţi doar de britanici, între care 33% ar vrea să emigreze în alte ţări, dar numai 2% din ei sunt hotărâţi s-o facă anul viitor, potrivit unui sondaj Gallup dat publicităţii. Motivele emigrării românilor şi britanicilor sunt însă diferite. În timp ce românii ar pleca din ţară din cauza condiţiilor materiale şi sociale din ce în ce mai grele, agravate de criza financiară, britanicii se orientează către ţări cu climă mai caldă şi cu impozite mai mici.

Pe primul loc în intenţia de a emigra în următoarele 12 luni se află spa­niolii şi portughezii (15% fiecare), ur­maţi de unguri şi luxemburghezi (13%), bulgari şi lituanieni (12%). Son­dajul a fost realizat pe 1.000 de adulţi, cu vârste de peste 15 ani, în pe­rioada mai-august 2010, în ţările UE.

Tendinţa crescândă a emigraţiei în România se poate spune că fusese oarecum anticipată. Mai multe statistici oficiale, dar şi date neoficiale arătau că numai în Italia şi Spania, ţările de emigrare preferate de români după anul 2000, ar fi fost peste 3 mi­lioane de români, 2 mili­oane oficial şi peste un milion de ro­mâni, în special cei plecaţi să muncească "la negru", din date neoficiale.

În toate ţările Uniunii Eu­ro­pene sunt însă mai multe milioane de români. Astfel, potrivit Raportului pentru Migraţie Mondială, din  2010, al OECD (Organizaţia pentru Coo­perare şi Dezvoltare Economi­că), în celelalte ţări ale UE, în afară de Italia şi Spania, sunt între 2,5 şi 2,7 mi­lioane de români, iar destinaţiile preferate de ei sunt acum Franţa, Marea Britanie şi Germania.

Tendinţa românilor de a emigra şi a se stabili definitiv în alte ţări este însă mai pregnantă acum chiar şi faţă de cea manifestată în vremea regimului totalitar. Aceasta vine pe fondul unor dezamăgiri profunde ale populaţiei produse chiar de sistemele noi, democratice, pe care aceasta le-a ridicat şi în care credea cu putere la început. Însă degradarea vieţii de zi cu zi, lipsa perspectivelor sociale, profesionale şi materiale, precum şi prăpastia din ce în ce mai adâncă ce riscă să împartă societatea doar în două clase, una foarte bogată şi alta foarte săracă, accentuează această tendinţă, ce se suprapune unei profunde depresii colective.