Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În fiecare an dispar în România peste 3000 de copii. De cei mai mulţi dintre ei nu aflaţi niciodată. Mass-media, cea care pozează zilele acestea într-o militantă înverşunată pentru dreptul la viaţă al copiilor, nu difuzează ştiri cu copii dispăruţi. Iar ei devin, astfel, invizibili". În plus, printr-un ordin intern al poliţiei, dispariţiile de minori sunt mediatizate doar după ce au trecut 48 de ore de la primirea sesizării. Adică, atunci când poliţia, care începe imediat căutările, constată că nu se poate descurca pe cont propriu. Cei mai mulţi copii, din fericire, sunt găsiţi în acest interval de timp. Însă lipsa de informare a opiniei publice ascunde amploarea şi gravitatea fenomenului. Iar oamenii nu realizează la ce riscuri îşi expun copiii, atunci când aceştia sunt lipsiţi de supraveghere...
A supraveghea
Am întâlnit explicaţii de genul: pe vremea mea, stăteam singur pe străzi, cu cheia de gât". Probabil că nu la o vârstă preşcolară, şi, oricum, acele vremuri sunt demult apuse. Nu ne putem creşte copiii din amintiri.
Există alte teorii, conform cărora copilul trebuie să se bucure de libertate, să zburde, nu să fie ţinut în lesă". De acord, numai că asta presupune şi riscuri, pe care trebuie să şi le asume părintele, nu copilul. Supravegherea unui copil nu înseamnă să-l ţii în lesă, ci să-i acorzi cu discernământ libertatea de care are nevoie, anticipând şi eliminând riscurile ce derivă din ea. Conform Dicţionarul Explicativ al limbii române, a supraveghea un copil" înseamnă a avea în pază; a lua sub ocrotire; a păzi; a proteja; a ocroti; a veghea; a apăra."
În cazul copiilor ce nu au împlinit vârsta de 7 ani, supravegherea trebuie să fie permanentă. Ei nu ştiu să se ferească singuri de pericole şi nici să respecte întocmai regulile impuse de adulţi. Adultul în grija cărora sunt trebuie să fie permanent cu ochii pe ei în spaţiile publice - unde se pot pierde uşor în mulţime, dar mai ales în spaţiile deschise (câmp, pădure, parc) - unde ei se pot rătăci.
Anunţă IMEDIAT Poliţia şi paza parcului!
Luni, 2 septembrie, Ionuţ (4 ani) şi fratele lui (6 ani) au rămas în grija bunicii, care i-a dus în parcul din apropierea locuinţei ei. Femeia a declarat poliţistilor că era pentru prima dată când copiii mergeau în Parcul Tei. Ar fi fost un motiv în plus ca ei să nu fie scăpaţi din vedere, pentru că cei mici au tendinţa de a explora fiecare spaţiu nou în care se află.
Ajunşi în parc, bunica s-a aşezat pe o bancă, lăsându-i pe copii să se joace în apropiere. La un moment dat, nu se ştie cu exactitate când, copiii au dispărut. Conform unei ştiri Mediafax, bunica a declarat poliţiştilor că a observat că nu mai sunt copiii în jurul orei 12:00. Vineri, invitată la o emisiune tv, bunica şi-a amintit: Şi chiar trebuia să plecăm. Plecam, de fiecare dată la 11:00. Mă uitasem la un ceas, era 11:28".
Mai departe, conform aceleaşi ştiri Mediafax, femeia le-a spus poliţiştilor că a avut, iniţial, intenţia să-i caute dar, ulterior, a renunţat, gândindu-se că, dacă aceştia se întorc între timp şi nu o mai găsesc, vor intra în panică."
Atunci când constaţi dispariţia copilului tău, trebuie să anunţi IMEDIAT poliţia. Mai ales dacă el are vârstă preşcolară şi a dispărut într-un spaţiu deschis. Şansele să mai fie găsit la timp şi în viaţă depind doar de mobilizarea şi de profesionalismul celor care-l caută. Iar fiecare minut ce trece reduce aceste şanse. Practica ne-a demonstrat că decizia părintelui de a ramâne pe loc, aşteptând întoarcerea copilului, nu e de niciun folos. Poţi ruga un alt adult, aflat în zonă, să rămână în acel loc, în eventualitatea în care copilul se întoarce, pentru a-l linişti şi a avea grijă de el, însă, după ce ai anunţat poliţia, la apelul unic de urgenţă 112, trebuie să mergi şi să ceri ajutorul personalului de pază din parc. Teoretic, el este instruit ca, în astfel de situaţii, să asigure imediat toate ieşirile din parc, pentru ca cel mic să nu ajungă în stradă. Sau, în cazul nostru, pe terenul viran de lângă parc. În plus, dacă în acel parc există un lac, personalul de pază trebuie să-l asigure, pentru ca cel mic să nu cadă în apă. Abia apoi se trece la perierea" parcului, pentru găsirea copilului dispărut.
Un singur apel la 112
Conform Mediafax, după aproximativ 20 de minute, băiatul de 6 ani s-a întors singur şi a anunţat-o pe bunica lui că fratele său mai mic a fost prins de nişte câini". În emisiunea tv, bunica mărturisea: "Nu ştiu cum au trecut 35 de minute sau câte au trecut". Abia acela a fost momentul în care femeia a anunţat Poliţia. Potrivit surselor citate, o femeie a sunat la numărul de urgenţă 112, în jurul orei 12:22, şi a anunţat că nu-şi mai găseşte unul dintre nepoţi."
De la constatarea dispariţiei şi până la apelul la 112 trecuse aproape o oră. S-a spus că bunica ar fi sunat la 112 de două ori: o dată când a constatat dispariţia copiilor şi apoi, după ce s-a întors băieţelul de 6 ani. În realitate însă, a fost un singur apel, în jurul orei 12:30", spune agent de poliţie Emilia Mihai, purtător de cuvânt al Poliţiei Capitalei. Nu ştim exact care a fost timpul de intervenţie al poliţiei. Cel mai scurt posibil", ne-a asigurat purtătorul de cuvânt, fără a-l putea preciza, cu exactitate. Probabil că în jur de 10-15 minute după înregistrarea solicitării la 112. De aici, cazul e distribuit spre Poliţie, se identifică cea mai apropiată unitate, care identifică, la rându-i, cel mai apropiat echipaj aflat în zonă, şamd..
În total, până când poliţia a ajuns în zonă, a verificat sesizarea şi a început căutarea efectivă a lui Ionuţ, trecuseră circa 70 de minute de la dispariţia lui. Adică, cam cât n-ar lua să număram până la 4200...
Găsit într-o râpă
Mai multe echipaje de poliţie venite la faţa locului l-au căutat pe băieţel, iniţial existând bănuiala că acesta a căzut în lacul din zona Parcului Tei", se spune în ştirea Mediafax. Cadavrul a fost descoperit pe terenul unei societăţi comerciale, de unul dintre poliţişti, care a căutat împreună cu fratele băiatului de 4 ani, acesta arătându-i zona în care au atacat câinii".
Trupul copilului se afla într-o râpă de lângă lacul din parc. Purtătorul de cuvânt al ISU Bucureşti, Daniel Vasile, a precizat că era o zonă greu accesibilă, plină de buruieni, zonă în care, cel mai probabil, victima a ajuns după ce a mers pe marginea apei." Băieţelul de 4 ani n-avea ce căuta acolo. Era o zonă plină de pericole. Şi trebuie să avem onestitatea şi curajul să recunoaştem că Ionuţ n-ar fi ajuns acolo, dacă el ar fi fost supravegheat.
Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevede, la art. 32, lit.a): Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi să supravegheze copilul". În ordinea îndatoririlor părinteşti enumerate de lege, aceasta este prima!
Legea nu prevede sancţiuni. Ele însă există şi împovărează pentru totdeauna sufletele celor ce se bat de la regulă. Din tragedia acestui băieţel, care a avut o moarte cumplită, trebuie să învăţăm, în primul rând, că noi, părinţii, suntem responsabili pentru viaţa copiilor noştri. Că, oricât de imposibil sau de greu ni s-ar părea, trebuie să-i supraveghem cu mare atenţie, atunci când ei sunt mici. Că trebuie să anunţăm imediat poliţia atunci când ei dispar. Şi să ne asumăm partea de vină, atunci când greşim, tocmai pentru ca astfel de nenorociri să nu li se mai întâmple şi altora...
Cum să preveniţi
Nu vă lăsaţi niciodată nesupravegheat copilul, mai ales dacă e de vârstă preşcolară.
Învăţaţi-vă copilul, dacă e mic, să vă ţină tot timpul de mână, când mergeţi pe stradă sau la cumpărături. Dacă e mai mare, învăţaţi-l să rămână lângă dumneavoastră în spaţiile publice.
Cel mic trebuie să ştie că nu are voie să se ascundă de părinţi, nici măcar în joacă.
Vorbiţi cu el despre posibilitatea de a vă pierde unul de celălalt şi construiţi diverse planuri de acţiune. De exemplu, imaginaţi-vă că s-a pierdut de dumneavoastră într-un magazin aglomerat. Spuneţi-i că, în acest caz, planul" e să se ducă imediat la un angajat al magazinului sau la un agent de pază. Dacă intraţi într-un magazin împreună, stabiliţi-vă de la început un loc de întâlnire în caz că vă pierdeţi unul de celălalt.
Învăţaţi-l adresa şi numărul de telefon încă de timpuriu. Şi chiar un contact în plus al cuiva dintre apropiaţi, persoană de încredere. Învăţaţi-l să-şi exprime clar şi direct nevoile, chiar şi la telefon, ca să poată spune dacă e în pericol.
Fotografiaţi-l sau filmaţi-l de 2-3 ori pe an, pentru a avea imagini recente cu el. În fiecare moment, trebuie să cunoşteţi semnalmentele exacte ale copilului, semnele particulare, greutatea şi înălţimea lui.
Promiteţi-i copilului că nu-l veţi abandona niciodată. Spuneţi-i că, dacă se va întâmpla vreodată să dispară, îl veţi căuta, nu are importanţă câtă vreme, până când îl veţi găsi.
Citește pe Antena3.ro
