Din Basarabia în Siberia

Se împlinesc 70 de ani de când ruşii au ocupat Basarabia, Bucovina de Nord şi Herţa

În mod normal nu scriu despre nunţi, botezuri, înmormântări şi parastase. Totuşi, sâmbătă m-am dus la o comemorare. Astăzi se împlinesc 70 de ani de când ruşii au ocupat Basarabia, Bucovina de Nord şi Herţa.

Pentru localnicii de acolo, a început un calvar. Indiferent de naţionalitate, în numele luptei de clasă, bolşevicii au început să-i persecute pe cei cu o brumă de avere, pe oamenii care avuseseră funcţii în aparatul admi­nistrativ românesc, pe "naţionalişti" sau pe cei suspectaţi de relaţii cu ca­pitaliştii. Practic, oricine putea să devină o victimă. Unii au fost pur şi simplu masacraţi, după modelul Katyn. Alţii au fost umflaţi peste noapte şi deportaţi în Siberia sau în Kazahstan, unde au fost supuşi unui regim de muncă forţată, similar, în multe cazuri, cu exterminarea lor. Puţini s-au mai întors.

Sâmbătă, la Biserica Sf. Gheorghe, Asociaţia Română a Victi­melor Represiunilor Staliniste a organizat o comemorare a celor care şi-au pierdut viaţa după 28 iunie 1940, ca urmare a ocupaţiei bolşe­vi­ce.

Şi părintele Vlad, unul dintre preo­ţii bisericii, care a oficiat slujba reli­gioasă, a avut o parte a familiei dusă în Siberia. M-am întâlnit cu aproximativ 20 de persoane în vârstă, fiecare dintre ele având o poveste tra­gică, cu rude ucise sau cu averi pier­dute peste noapte. Doamna Ve­ronica Şefer, una dintre membrele aso­ciaţiei, mi-a spus că foştii deportaţi nu au primit nici un fel de com­pen­sa­ţii de la statul rus, moştenitorul URSS.

Am mâncat colivă şi am băut un pahar cu vin în memoria celor ucişi de sovietici, care sunt destui. Mi-am dat seama că am în faţă victimele unei tragedii care multă vreme a fost ignorată. Din cauza asta, în numerele următoare ale ziarului nostru vom reveni cu istorii cutremurătoare povestite de cei care le-au trăit, despre foamete, frig şi moarte în Siberia.