Dosarul Rompetrol - Punct-cheie, "Afacerea" Libia

Creanta din Libia pare sa-i fi adus o-mului de afaceri Dinu Patriciu toate "relele" penale din dosarul Rompe-trol. El a ajuns sa fie acuzat chiar de crima organizata si sta acum cu sabia arestarii deasupra capului.

Creanta din Libia pare sa-i fi adus omului de afaceri Dinu Patriciu toate "relele" penale din dosarul Rompetrol. El a ajuns sa fie acuzat chiar de crima organizata si sta acum cu sabia arestarii deasupra capului.

Procurorii spun ca din momentul in care Dinu Patriciu a devenit actionar majoritar al Rompetrol SA au inceput demersurile pentru incasarea creantei din Libia, stabilita prin Acordul EPSA la valoarea de 85 de milioane de dolari. Cum? "Substituindu-se in mod fraudulos fostei firme Rompetrol din subordinea Ministerului Petrolului". De asemenea, anchetatorii sustin ca omul de afaceri a cesionat drepturile de incasare a datoriei catre firma The Rompetrol Group BV Olanda (devenita intre timp actionarul majoritar al Rompetrol SA tot prin intermediul lui Dan Costache Patriciu), pentru a se sustrage eventualelor controale din partea institutiilor abilitate ale statului roman.

CASTIG. Procurorii sustin ca omul de afaceri, desi nu avea temei legal, ar fi decis ca sumele provenite din valorificarea creantei apartin SC Rompetrol SA, si nu statului. Asa ca a "vandut" creanta pentru suma de 35 de milioane USD. Practic, Rompetrol Group BV Olanda urma sa dobandeasca restul de 40 milioane de dolari, iesind in castig la prima vedere cu 5 milioane de dolari. Conform Registrului Comertului din Rotterdam, reprezentantii firmei olandeze la acea data erau chiar Dinu Patriciu, Philip Stephenson si Sorin Marin. Ulterior, prin incheierea unor contracte succesive s-ar fi ascuns adevarata provenienta a banilor cu care a fost majorat capitalul social al Rompetrol Rafinare, sustin anchetatorii.

DOUA FAXURI. Din cercetarile Parchetului reiese ca in 1999, conducerea Rompetrol a devenit preocupata de plata celei de-a doua transe din creanta Libiei, pe care compania Repsol Exploration urma sa o faca. Din doua faxuri trimise de John Works, atunci presedinte si director general executiv al Rompetrol, pe subiectul acestei plati rezulta ca Ministerul de Finante si Rompetrol au purtat o corespondenta anterioara legata de aceasta suma (10 milioane de dolari). Banii erau considerati "a fi o garantie a bugetului statului roman pentru anul 1999". Din documente rezulta, de asemenea, ca si Rompetrol intentiona sa lupte pentru a pastra banii deoarece ii considera, la randul sau, drept cheltuieli facute de societate. Ministerul Finantelor Publice (MFP) a fost informat, printr-o adresa (numarul 10137/16. 12. 1999), ca in ultima parte a anului 1999 se estima primirea sumei amintite. Cu toate acestea, reprezentantii Finantelor nu au mai intrebat vreodata despre acesti bani. "Se punea problema de cum va actiona SC Rompetrol SA in situatia in care Guvernul Romaniei ii contesta dreptul de a pastra intreaga suma de 10 milioane USD", se arata in referatul Parchetului, trimis instantei.

ADRESA CU BUCLUC. Adresa 10137 a fost consemnata la registratura generala a Ministerului Finantelor la data de 17 decembrie 1999 si transmisa Directiei Generale a Bugetului de Stat. De aici, la data de 23 decembrie, a fost trimisa Directiei de Evaluare a Veniturilor Publice, condusa de Petrica Grama. In registrul de intrari a directiei mentionate, la data de 27 decembrie 1999, adresa figureaza repartizata lui Mergeani Iancu chiar de directorul Grama. Dar martorul Mergeani, care intre timp s-a pensionat, sustine ca aceasta scrisoare nu i-a fost vreodata repartizata si a aflat de existenta ei doar dupa primirea citatiei de la Procuratura. Nici el, nici colegii lui nu stiu ceva de adresa, ba mai mult hartia nici nu a putut fi regasita in arhivele directiei. Lipseste chiar si registrul de iesire a corespondentei, aferent perioadei respective. In plus, Mergeani a sustinut ca solutionarea problemei ar fi fost totusi de competenta altor doua directii din cadrul MFP, respectiv Directia Generala si Directia Valutara, care se ocupau de evidenta creantelor externe.

DISPARITIE STANJENITOARE. Nici Ministerul, nici Rompetrol n-ar mai detine actele respective, unii fie pentru ca perioada de pastrare a lor a expirat, altii din cauza de transfer si reorganizare repetata a arhivelor. Cu toate acestea, dintr-un document depus de Rompetrol in 2004 la Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala de Inspectie Fiscala", rezulta ca MFP, "in raspunsul formulat catre conducerea societatii ar fi constatat, intr-o exceptie de forma, ca pretentia in restituirea sumelor virate la bugetul de stat este prescrisa". Cu alte cuvinte, potrivit Rompetrol, Ministerul ar fi raspuns totusi la adresa disparuta. Pana in prezent, nimeni nu a identificat Directia din cadrul MFP care sa fi inregistrat si urmarit creanta. De altfel, nici din corespondenta purtata in timp intre Minister si Rompetrol, in legatura cu derularea acordului EPSA, nu se mai gaseste nimic in arhivele MFP.

AMNEZIE SUSPECTA. Audiat de doua ori ca martor, Petrica Grama nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase. El a negat ca ar fi purtat vreo corespondenta cu reprezentantii Rompetrol. De adresa cu bucluc nu isi aduce aminte si nici nu isi explica motivul nesolutionarii. Culmea tupeului, Grama a aruncat si el vina pe secretara lui atunci cand a fost intrebat cui ii revenea sarcina de a urmari solutionarea lucrarilor. Or, asa cum reiese din fisa postului, secretara nu avea asemenea atributii. Procurorii au stabilit ca "Petrica Grama si-a incalcat, cu stiinta, atributiile de serviciu, prin neurmarirea solutionarii lucrarii nr. 10137/16.12.1999". Consecinta faptei lui ar fi crearea unui prejudiciu de 75 de milioane USD se arata in cererea privind arestarea lui Dan Costache Patriciu si a partenerilor sai americani, George Philip Stephenson si Colin Richard Hart.

PE SCURT. Anchetatorii sustin ca retinerea lui Dinu Patriciu din mai anul trecut are legatura cu incalcarea grava a clauzelor contractului de privatizare a SC Rompetrol Rafinare. Concret, obligatia asumata in contractul respectiv, de majorare a capitalului social din surse proprii sau atrase, s-a executat, in realitate, din banii cuveniti bugetului de stat din creanta Libia. Daca acest lucru ar fi fost cunoscut de AVAS, contractul ar fi fost desfiintat imediat, iar statul roman ar fi redobandit pozitia de actionar majoritar al SC Rompetrol Rafinare SA.

APARARE "Stiu sigur ca acesta este un proces politic inca de la inceputul lui, in 2003. Rompetrol este o companie curata, care si-a atras ca dusmani toti mafiotii din acest domeniu. Ulterior, isteria luptei anticoruptie i-a atins si pe cei nevinovati" Dinu Patriciu presedintele Rompetrol

SOLICITARE "Procurorii sa-si ceara scuze pentru informatiile lansate catre media, cu scopul de a crea un curent favorabil arestarii mele" Dinu Patriciu presedintele Rompetrol

MINCIUNA UNUI MINISTER

Reprezentantii Rompetrol s-au aparat, afirmand ca legislatia privind creanta din Libia a fost interpretata gresit. Pentru a se lamuri, procurorii au cerut la 5.08.2005 Ministerului Economiei si Comertului (fostul Minister al Industriilor) sa le puna la dispozitie toata documentatia existenta in cadrul ministerului privind Acordul EPSA. Mai precis, ei au solicitat Notele de fundamentare si documentele care au stat la baza intocmirii Hotararilor de Guvern nr. 157/1993 si 21/1995. Raspunsul primit de anchetatori a fost o mare minciuna: in arhivele ministerului nu se regasesc documentele solicitate, deoarece Ministerul Industriilor nu a fost initiatorul acestor acte normative. Secretariatul General al Guvernului a furnizat anchetatorilor cele doua acte. Si surpriza: din ele rezulta exact contrariul: initiatorul lor a fost Ministerul Industriilor.

MINISTERUL FINANTELOR

Hotararile de Guvern a caror paternitate a negat-o Ministerul Industriilor au fost contrasemnate de ministrul Finantelor (Florin Georgescu) (foto), urmarirea si incasarea creantelor externe la bugetul de stat fiind de competenta acestui minister. Audiat ca martor, Florin Georgescu a declarat ca transele din creanta Libia trebuie varsate la bugetul de stat, conform prevederilor legale. Legislatia in vigoare stabileste ca negocierile de recuperare a creantelor Romaniei se desfasoara numai in baza mandatului aprobat de Guvern, iar sumele rezultate se vireaza la bugetul de stat. De altfel, MFP a anuntat ca se impune constituirea sa ca parte civila pentru recuperarea prejudiciului de 85 de milioane de dolari.