Experimente pe copii

Aflaţi ce spun specialiştii despre modificările din proiectul Codului Penal privind legitima apărare şi incriminarea minorului de la 13 ani. Psihologul criminalist Tudorel Butoi ii numeşte pe iniţiatorii proiectului "jurişti de seră" şi ii acuză de experimente şi invenţii pe seama copilului. Renate Weber nu este de acord cu renunţarea la prezumţia legitimei apărări.


Ce spun specialiştii despre modificările din proiectul Codului Penal privind legitima apărare şi incriminarea minorului de la 13 ani? Incercăm să ne lămurim care ar fi cel mai bun mod de reglementare a acestor chestiuni impreună cu avocaţi, psihologi, magistraţi, sociologi.


Coborărea de la 14 la 13 ani a vărstei de răspundere penală a minorului poate fi un lucru benefic pentru societatea romănească, dar la fel de bine poate şi să nu fie.


COMPARAŢIE. Deja in multe state civilizate, minorii sunt pedepsiţi pentru comiterea de infracţiuni incă de la 10 ani, in Franţa şi Marea Britanie, 12 ani, in Grecia şi Olanda. In Germania şi Spania minorii răspund penal de la vărsta de 14 ani, aşa cum prevede şi legea actuală in ţara noastră. Diferenţa dintre Romănia şi statele invocate este insă uriaşă din toate punctele de vedere. Dar referindu-ne strict la condiţiile in care minorii pot fi pedepsiţi şi la grija statului faţă de copiii care o iau pe căi greşite, atunci chiar putem să ne simţim precum o furnică pe lăngă nişte elefanţi. Am vrea şi noi să avem servicii de asistenţă şi de probaţiune atăt de evoluate precum cele din Marea Britanie ori centre de educare şi de detenţie pentru minori la cele mai inalte standarde. Pentru că fără ele nu putem spera ca această modificare să aibă un efect benefic asupra societăţii romăneşti.


NELĂMURIRI. E drept că, aşa după cum ne-a motivat şi secretarul de stat in Ministerul Justiţiei Katalin Kibedi, reţelele de crimă organizată au inceput să coopteze din ce in ce mai mulţi minori de 13 ani, tocmai pentru că aceştia nu răspund penal şi că "autorităţile judiciare ajung foarte rar să prindă autorii majori ai faptelor penale". Dar ce anume ne convinge că, după modificare, grupurile de crimă organizată nu vor cobori şi ele nivelul vărstei, corupănd, manipulănd şi exploatănd copii de 12 ani sau de 11 ani? Unde este, spre exemplu, studiul la nivel naţional care să ne arate că intr-adevăr un copil de 13 ani ar putea avea cu adevărat "discernămănt penal"? Dar cel care să ne arate impactul pe termen mediu şi lung al acestei modificări, pentru a putea decide in deplină cunoştinţă de cauză? Unde este studiul privind timpul şi banii necesari pentru a crea structurile specializate de care este nevoie pentru ca această măsură să fie viabilă? Poţi să imprumuţi ceva din afară fără a stabili mai intăi, in mod indubitabil, că va funcţiona şi la tine in ţară? Altfel despre ce vorbim, despre experimente eşuate?

Opinii despre legitima apărare

Iată şi căteva păreri ale specialiştilor cu privire la modificarea textului privind legitima apărare.

PSIHOLOGUL. "Cu privire la legitima apărare, niciodată nu a fost mai nimerită definiţia proprietăţii existentă in Codul Penal, vizavi de care fiecare cetăţean are dreptul să respingă intrarea fără drept a unui individ in locuinţa sau pe terenul său. Abia acum simte omul că este la el acasă şi că este protejat. Prin eliminarea alineatului care prevede aceste aspecte se incearcă reintoarcerea la ideea comunistă, potrivit căreia putea să-şi sufle nasul oricine pe proprietatea ta", a opinat Tudorel Butoi.


AVOCATUL. "Eliminarea alineatului 2 indice 1 din articolul care reglementează legitima apărare lasă un gol in sistemul de garanţii acordate justiţiabilului. Golul se simte in primul rănd din punctul de vedere al probatoriului, pentru că la momentul actual alineatul prezumă ca nevinovat de săvărşirea faptei penale pe cel care opreşte pătrundrerea fără drept a cuiva in domiciliul său. Neacade-mic vorbind, oricine afirmă că cel care s-a opus unei pătrunderi fără drept a săvărşit o faptă penală trebuie să facă dovada săvărşirii acelei fapte. Pe cănd cel care se apără e presupus că a acţionat legitim. In măsura dispariţiei acestui text, fiecare cetăţean, in ipoteza in care şi-ar apăra domiciliul de o pătrundere fără drept, va trebui să facă dovada tuturor acelor multe elemente pe care le presupune legitima apărare", ne-a declarat Aurel Ciobanu.


SOCIETATEA CIVILĂ. "Tot timpul mergem dintr-o extremă in alta. In timpul ministeriatului Stănoiu se discuta de legitima apărare asemănătoare cu cea din vestul sălbatic, la inceputurile sale: ai apărut la capătul proprietăţii mele, scot puşca şi trag. Era exagerată. Acum ar putea dispărea prezumţia care se referă la cel care imi pătrunde in spaţiul in care eu locuiesc efectiv. Imi e greu să inţeleg de ce. Spre exemplu, Codul francez o are: «este prezumat a acţiona in stare de legitimă apărare cel care săvărşeşte actul pentru a respinge noaptea intrarea prin efracţie, violenţă sau viclenie, intr-un spaţiu locuit sau pentru a se apăra impotriva unui furt sau a altui atac prin violenţă». Sigur, noi putem discuta dacă vrem doar noaptea sau şi pe timpul zilei. Dacă cineva imi sparge uşa şi intră in casă, eu nu mai stau să-l intreb ce caută la mine, eu mă apăr!", ne-a declarat preşedintele Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, Renate Weber.

Psihologul Tudorel Butoi

Psihologul criminalist Tudorel Butoi ii numeşte pe iniţiatorii proiectului "jurişti de seră" şi ii acuză de experimente şi invenţii pe seama copilului, in declaraţia dată ieri Jurnalului Naţional.
"Minorul şi minoratul sunt probleme extrem de complexe. In opinia mea, sunt şi aşa insuficient de bine clarificate sub aspectul vinovăţiei şi al responsabilităţii minorului. Ca tablou simptomatic, copilul de 13 ani trăieşte intr-o lume a ludicului, nu discerne esenţialul de intămplător, este sugestibil şi sugestionabil, uşor de manipulat. Trăieşte intens teama faţă de major in cadrul procesului judiciar. Este duplicitar şi versatil. Din această perspectivă, a complexităţii trăirilor unui minor incă nelămurite pe deplin, este mai bine să lăsăm lucrurile in actualul stadiu legislativ, pentru că este drum bătut, decăt să ne permitem experimente şi invenţii pe seama lui. Copilul de 13 ani trăieşte intr-o lume virtuală, reprezentată cel mai adesea de calculator, de jocurile prin intermediul cărora experimentează aspecte uneori violente. Dar de aici pănă la a susţine că are discernămănt in sens penal e cale mult prea lungă. Cănd s-a măritat la vărsta asta o fată de etnie romă a fost un scandal monstru, care a ajuns şi pănă la baroneasa Emma Nicholson, pe motiv că fata ar fi prea mică să se mărite. Acum brusc copiii de 13 ani pot avea discernămănt şi pot să răspundă penal!?", a subliniat psihologul criminalist. El s-a arătat indignat de modalitatea in care s-a ajuns la o asemenea propunere de modificare: "Profesorul Butoi n-a luat cunoştinţă de vreo cercetare ştiinţifică sau măcar despre vreun studio-pilot despre acest subiect. I-a intrebat cineva pe profesionişi, pe psihologii specializaţi in aspectele legate de minorat? Trebuie să terminăm o dată cu naivităţile pe tărămul dreptului şi cu ideile unor jurişti de seră! In opinia mea, o asemenea măsură va creşte riscurile erorii judiciare".

Avocatul Aurel Ciobanu

"Nu sunt de acord cu scăderea vărstei de la care poate răspunde minorul, pentru că bombardamentul informaţional care azi se manifestă intens ii face pe aceşti copii să cunoască foarte multe lucruri, dar nu-i poate face să le şi căntărească. Nu sunt foarte sigur că acel sistem de valori care este in plină formare la vărsta de 13 ani ii face suficient de maturi pentru a discerne cu adevărat insemnătatea sau urmările faptelor lor. Consider că un pas inainte ar fi făcut prin sporirea vărstei de răspundere penală, şi nu prin scăderea ei."

Avocatul Marian Nazat

"Cred că ar trebui să existe o explicaţie care ţine cont de precocitatea copiilor de azi, de dezvoltarea lor psihică, in condiţiile in care indiscutabil acest lucru se petrece. Evident ei s-au dezvoltat şi se dezvoltă in noua societate intr-un ritm mult mai alert decăt cel in care am făcut-o noi. Bănuiesc că s-a avut in vedere un studiu de specialitate, pentru că altfel mi
s-ar părea lipsită de fundament ştiinţific o asemenea modificare legislativă. Sociologii şi psihologii juvenili sunt cei care trebuie să răspundă la asemenea aspecte."