Gazetari cu blog, povestiri fără restricţii

Fiindcă îi vedem la televizor, avem deseori impresia că ştim totul despre ei. Şi totuşi, gazetarii "ascund" (vorba vine) cele mai neaşteptate poveşti - de viaţă, de suflet, gânduri aşezate... pe genunchi. Au "foarte multe cuvinte" şi, neştiind unde să le mai pună, scriu pe bloguri. La adresele de mai jos îi veţi (re)descoperi pe câţiva jurnalişti, cu totul altfel decât îi cunoaşteţi.  

Mircea Radu postează pe blogul pmircescu.blogspot.com scrieri, fotografii, muzici. Sorana Cârstea, Andreea Esca, Doina Levintza, Mihaela Nicola, Monica Petrică, Răzvan Mazilu sunt doar câteva dintre personalităţile pe care le-a fotografiat.
"Dacă-l vezi pe Mircea Radu, e imposibil să nu-i observi şi aparatul foto. Îl poartă întotdeauna la gât. Aşa e de vreo doi ani. Şi e în stare să-ţi vorbească ore-n şir despre pasiunea asta, în care a investit foarte mult timp şi multă răbdare. Şi se pricepe! I-am văzut fotografiile şi i-am ascultat şi poveştile", spune Simona Gherghe. Chiar şi pe ea a surprins-o. În fotografii. La rândul său, ea îşi aşterne amintirile în Jurnalul Simonei, la simonagherghe.blogspot.com. "Ai copilărit cumva la noi acasă?" - asta o întreabă cititorii ei atunci când prezentatoarea tv scrie despre "Locuri şi arome", despre poale-n brâu, ostropel de pui, borş de lobodă, lipii, scovergi, frigănele şi alte "reţete" de suflet pudrate cu amintiri din casa părintească. Pentru a o cunoaşte mai bine, trebuie neapărat să găsiţi o emoţionantă scrisoare trimisă virtual de Simona către mama ei.

Blogul lui Adelin Petrişor conţine, inevitabil, fotografii din războaie, amintiri din locurile pe unde a călătorit. Dar nu-i aşa că nu vi-l imaginaţi în public şi-apoi scriind de la un concert Metallica? Ei bine, n-a fost în public, ci chiar pe scenă, de unde a filmat cu telefonul mobil şi-a fotografiat tot ce i-a ieşit în cale, inclusiv pe Kerry King, chitaristul de la Slayer, experienţă pe care orice jurnalist de muzică şi-ar dori s-o aibă.
L-am descoperit în postura de "artist" la concertul Metallica, după ce un prieten i-a făcut rost de un pass de intrare în culise. A stat lângă pupitrul de sunet, a dat mâna şi s-a fotografiat cu Hetfield şi chiar a schimbat câteva cuvinte cu Lars Ulrich, l-a pozat pe Trujillo.
Cum a ajuns să-şi facă blogul? "După o experienţă nu tocmai plăcută de acum câţiva ani, când a trebuit să moderez o avalanşă de comentarii jignitoare, m-am gândit că a venit momentul să încerc din nou. Cum încă sunt într-o pauză profesională, blogul este cea mai bună soluţie să comunic cu ceilalţi. Mediul online este senzaţional. Am observat că am cititori din Sudan, India, mai toată Europa şi bineînţeles din toată România. Este un blog modest pe care-mi postez fotografiile făcute prin războaiale prin care am fost, dar pot pune şi diverse păreri despre ce se întâmplă lângă mine. De asemenea, ca telespectator pot scrie despre presa care din nefericire trece prin momente foarte grele", spune Adelin.

"Nu-mi place să mă descriu, îmi place să scriu. Nu-mi plac etichetările pentru că îmi amintesc de biletele prinse de degetul morţilor. Nu ştiu cine sunt eu. Pentru că în fiecare zi mă descopăr altfel", scrie Sandra pe blog, la alessandrastoicescu.blogspot.com. Veţi descoperi o cu totul altă Alessandra Stoicescu dacă veţi citi povestea cozonacului buclucaş şi cum a rămas blocată în "şanţul" celor două Domnici. Chiar dacă n-a mai postat de ceva vreme, admiratorii îi tot trimit mesaje să revină.

Vlad Petreanu şi-a luat "Amar de zi" şi l-a mutat la www.petreanu.ro. Despre blogul său spune că "e unul pur personal. E plăcerea de a publica fără restricţii. Pentru un gazetar (deja) vechi, asta e o posibilitate fascinantă. Este, evident, vorba şi despre interacţiunea cu cititorii textelor pe care le public aici. În media tradiţională, această relaţie este mai degrabă una instituţională - aici putem conversa direct".

La www.ankaflorea.ro o găsiţi pe "A dumneavoastră, Anca Florea", cunoscuta voce de la radio şi tv, dar într-o altă ipostază: cea de expert în croşetat cuvinte şi expresii când e vorba de impresii. Anca scrie ca şi cum ar vorbi. Adică liber. "Am blog în fine. Pentru că mă trezesc dimineaţa cu foarte multe cuvinte şi nu mai ştiu unde să le pun. Pentru că au şi alţii nevoie de ele. Pentru că, precum Dunărea în Marea Neagră, şi poezia se varsă mereu în politică... Pentru că. E un jurnal de interior (mobilat) cu vedere la strada mare. Încă n-au început confesiunile. M-am abţinut. Dar staţi pe aproape că vin şi ele... Pentru unii blogul e un loc de bătălie. Eu mai am - deocamdată - răbdarea să-mi ţin gândurile în braţe, cuminţi, aşezate pe genunchi, precum pruncii. Să le legăn uşor când le spun, "staţi că ne facem noi mari"...

P.S.: De cuminte ce sunt, primul meu blog a fost blocat la două săptămâni de nişte "băieţi"... ăsta de-l vedeţi e cadou de la un sibian, Vali Badea. Dacă-l vedeţi să-i spuneţi că, deşi nu-l cunosc, îl iubesc. El, Vali Badea, se întreba pe facebook într-o zi: Ce căutăm în ţara noastră? Ce mai căutăm? IEŞIREA - am răspuns şi aşa s-a chemat bloguşorul meu, "cecăutăm". Aşa l-am creat şi de aia... ca să-i răspund lui Vali Badea să nu-şi piardă nădejdea: căutăm ieşirea ca să fugim probabil... Gestul suprem faţă de ţara ta e să fugi în viteză din ea. Altfel, rămâi să plăteşti lumina când sună FMI-ul la uşă".