Gelu Voican: Nu l-am turnat pe Grig!

Înscriindu-se în termenul legal, Gregorian Bivolaru a introdus la 29 iul. 2010, o acţiune la Curtera de Apel Bucureşti, împotriva CNSAS, contestând adeverinţa de necolaborare cu Securitatea, pe care mi-a eliberat-o, în urma examinării dosarului meu de urmărire informativă (DUI), care s-a întins pe cca 24 de ani (~1965-1989). Acestui DUI i s-au atribuit în timp, mai multe nume conspirative: „Virgil" (1973), „Viorel" (1977), „Călugărul" (1975-1985). Aşadar, n-am fost „sursa Călugărul", ci „obiectivul" dosarului de urmărire informativă (DUI) „Călugărul".

Click pentru a mari imaginile
   
Cu toate că remanenţa calomniei e persistentă, ţin să contrazic categoric afirmaţiile denigratoare, ca să nu zic, total mincinoase, avansate de Gregorian Bivolaru, în întâmpinarea sa.

Este complet fals că el a fost arestat în urma declaraţiilor mele date Securităţii. În primul rând, el n-au fost date „anterior şi simultan cu arestarea" sa. Declaraţiile mi-au fost cerute în urma faptului că - după arestarea sa la 17 april.1984, în casa prietenului meu, ing. Alexandru Tocineanu, internat în spital, la momentul acela -, ducându-mă întâmplător la el, am nimerit în plină percheziţie, abia reuşind să scap la rândul meu, de a fi arestat.

Fiindcă am fost legitimat, am fost chemat la Securitate, a doua zi, 18 april. 1984, unde am dat prima delaraţie. Au mai urmat alte patru, datate 20, 24, 26 şi, respectiv, 30 april. 1984. (Menţionez că a trebuit să justific şi contextul relaţiilor mele cu alte persoane, precum ing. Alexandru Tocineanu, prof. Mircea Rădulescu, legate de caz.)

În nici unul din aceste texte, n-am denunţat „atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist", cum pretinde acum, Gregorian Bivolaru. Dimpotrivă, în aceste texte, am încercat să minimalizez persoana sa, arătând că este doar un închipuit şi un ignorant. (Precizez că Securitatea, neavând cum să-l încadreze juridic pentru practicile sale yoga, intenţiona să-l scoată neonazist... Ceea ce, oricât de aberant pare azi, era extrem de grav.)
Că n-am reuşit, o dovedeşte paragraful de mai jos, reprodus din „Nota de analiză" datată 15 ian. 1985, a cărei primă pagină apare mai sus, în facsimil, lângă coperta DUI „Călugărul":


 
Rezultă evident că eram de partea lui Grig, cum îi spuneam pe atunci, lui Gregorian Bivolaru. Advocatul menţionat era Sterian Chircu, care s-a pomenit şi cu o „verificare": în dosarul meu, se află o adresă a UM 0800, ca răspuns la o cerere de verificare a advocatului respectiv, din parte Direcţiei a II-a a Secirităţii, care mă lucra pe mine. După o serie de date pesonale adresa se încheie cu o menţiune, care azi, apare amuzantă...: „Nu se cunoaşte nimic despre o persoană cu numele Voiculescu Gelu şi nici n-au fost remarcaţi bărbaţi cu barbă, care să-l viziteze la domiciliu. CHIRCU STERIAN nu este semnalat cu manifestări de natură politică, cu activităte sectantă şi nici cu legături în rândul cetăţenilor străini."

Gregorian Bivolaru a fost condamnat pentru evadare, executând un an şi jumătate de închisoare, şi nu cum afirma în articolul de ieri „pentru deţinere de materiale cu caracter obscurantist şi sexual". Pentru asemenea învinuiri, ar fi intrat sub incidenţa decretului de amnistie dat în august 1984. Tocmai de aceea, Securitatea i-a şi întins o capcană, uşurându-i evadarea, la care G. B. s-a lăsat provocat la 15 iul. 1985. Comiţând infracţiunea de evadare, Securitatea s-a asigurat că nu va beneficia de amnistiere.

Desigur, G. B. Pretinde azi, fără nici o logică, că ar fi evadat la iniţiativa lui, uzând de facultăţile sale paranormale. Probabil, că şi în 2005, a trecut frontiera prin teleportare...

La 16 iul. 1985, am fost arestat la rândul meu. Deşi în DUI-ul meu, se află patru declaraţii ale lui G. B., date în penitenciar, la 13 şi la 14 iul. 1985, eu n-am să spun că prin asta, el a contribuit la pregătirea arestării mele... Şi el are numeroase accente defavorabile la adresa mea, dar eu le consider benigne şi minore, ţinând de o anume tactică a eschivei. Grig a avut chiar o atitudine meritorie, nedivulgând o serie de aspecte care mi-ar fi agravat situaţia.

După ce am ieşit din detenţie - mai întâi el, apoi eu -, ne-am înâlnit, cu precauţiile de rigoare, râmânând în bune relaţii, fiind fiecare în felul lui, victimele aceluiaş regim de teroare comunistă.

În toamna anului 1988, am avut trei percheziţii succesive, prilej cu care Seecuritatea mi-a confiscat câteva zeci de cărţi. La 3 aug. 1989, în urma arestării lu G. B., Securitatea mi-a făcut o nouă descindere, reţinându-mi alte 60 de cărţi. (Deţin procesele verbale.)

Afirmaţia despre vizita lui Nicolae Catrina la mine acasă, este o minciună sfruntată şi absurdă: unde şi când putea să mă fi căutat, în zilele dinainte de 28 dec. 1989, cum afirmă G. B.?

La 28 dec. 1989, am intervenit personal la noul minisru de Interne, gen. Mihai Chiţac (numit cu o zi înainte, când s-a constituit guvernul revoluţionar provizoriu, Petre Roman), ca Gregorian Bivolaru să fie eliberat de îndată. După amiază mi s-a comunicat că a fost externat de la Poiana Mare.

Am rămas în raporturi bune cu G. B., în anii următori, considerând că relaţia noastră ca oameni, nu trebuie să fie afectată de dezacordurile noastre asupra practicilor yoga, pe care le promova.

Prin 1993-1994, am fost invitat la o dezbatere organizată de Tele 7 abc, despre MISA, în care G. B. mi-a adus acuzaţia aberantă că sunt francmason. Una din enormităţile groteşti susţinute cu totul delirant de el, este aceea că francmasoneria se află într-un război total cu MISA...

Nu ne-am mai revăzut de atunci, eu fiind mult timp plecat la posturi. În 2004, din Maroc, mi-am manifestat dezacordul faţă de arestarea sa. În numele libertăţii, al democraţiei şi al legalităţii, liderul MISA nu trebuia arestat. MISA, care funcţiona în temeiul dreptului la asociere şi al libertăţii de conştiinţă, nu trebuia reprimată, chiar dacă foarte mulţi dintre noi nu suntem de acord cu practicile şi opţiunile membrilor săi.

Prin gestul său, Gregorian Bivolaru confirmă încă o dată, că ingratitudinea este forma supremă de recunoştinţă...