Harta de zgomot, tot în lucru

Karina Knapek/

Primăriile din România nu au terminat încă hărţile de zgomot, pe care ar fi trebuit să le predea la Ministerul Mediului. România ar putea fi sancţionată de Bruxelles.

În urmă - Planurile de acţiune trebuie să fie gata până în iunie

Primăriile din România nu au terminat încă hărţile de zgomot, pe care ar fi trebuit să le predea la Ministerul Mediului. România ar putea fi sancţionată de Bruxelles.

Deşi începute, hărţile s-au “împotmolit” în licitaţii contestate, altele s-au amânat pentru că realizarea lor este prea scumpă. Potrivit Directivei 2002/49/EC, transpusă în legislaţia românească prin HG 321 din 2005, republicată în Monitorul Oficial nr. 19/10.01.2008, România trebuie ca până în iunie 2008 să prezinte planuri de acţiune pentru zonele mari, apoi până în iunie 2009 să trimită primul raport UE pentru hărţi, planuri, ţinte şi strategii. La următorul termen, iunie 2012, trebuie să avem hărţi acustice pentru toate zonele ţării, reînnoibile la fiecare cinci ani. Până în iunie 2013, în România trebuie să existe planuri de acţiune pentru toate zonele, astfel încât să reducem nivelul de zgomot. Hărţile vor indica “în direct” câţi decibeli sunt în zonele monitorizate. Un echipament complet pentru un oraş cu circa un milion de locuitori ar trebui să aibă câteva staţii de monitorizare continuă, plus alte câteva staţii mobile, precum şi un anumit stoc de sonometre, folosit independent. Hărţile ar trebui să fie principalul instrument prin care primăriile pot stabili ce trebuie făcut pentru a limita gălăgia.

PESTE LIMITĂ. Măsurătorile efectuate până acum arată că pragul poluării fonice în România depăşeşte de două ori limita admisă în Uniunea Europeană, conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului. Harta acustică realizată de Primăria Generală arată că Bucureştiul are peste 10 zone în care poluarea fonică trece de 70 de decibeli, în vreme ce media europeană este de 55 decibeli. Harta a fost realizată pe baza măsurătorilor făcute timp de un an în 12 locaţii ale Capitalei. Cea mai “liniştită” zonă a oraşului este Drumul Taberei (valoarea medie 53 de decibeli), iar cea mai zgomotoasă – bulevardele Regina Elisabeta (între 65 şi 75 decibeli), Magheru (între 73 şi 80 decibeli) şi Nicolae Bălcescu. Limita sunetului suportabil este 80 decibeli. Într-un mediu cu 120 decibeli, omul poate fi activ doar două minute. Sunetele de 130 decibeli provoacă senzaţia de durere, iar 150 decibeli sunt de nesuportat, zgomotul fiind receptat ca dureros. Decibelii tari generează ultrasunete, care distrug globulele roşii din sânge.

alexandru.nastase@jurnalul.ro

Efecte

Sunetele foarte puternice au multe urmări nefaste: migrene, greaţă, surditate, pierderea echilibrului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, teamă, incomoditate, nevroze. În general, decibelii puternici afectează întregul organism, deoarece senzaţia auditivă ajunge la sistemul nervos central, influenţând diverse organe. Echilibrul neurovegetativ începe să fie afectat de la 60 decibeli în sus. La nivel mondial, 3% din atacurile de inimă sunt provocate de poluarea fonică. Asta înseamnă că 1.000 de persoane mor anual din cauza sperieturilor provocate de zgomote puternice. Nivelul 20-30 decibeli este considerat perfect suportabil, însă tot ceea ce depăşeşte 50 de decibeli, mai multe minute la rând, devine stresant.