Lucrătorii echipei de balizaj care au sfidat moartea în penultima zi a
anului nu şi-au revenit nici acum din şoc. La sfatul medicilor, ei sunt
momentan trimişi în staţiune pentru relaxare.
Lucrătorii echipei de balizaj care au sfidat moartea în penultima zi a anului nu şi-au revenit nici acum din şoc. Deşi au trecut trei săptămâni de la nefericitul incident, imaginea avionului venind spre ei le este încă proaspătă în memorie. Din partea Comisiei de anchetă nouţăţile întârzie să apară.
"N-o să uit toată viaţa imaginea avionului venind spre noi!" Sunt vorbele pe care membrii echipei de balizaj prezenţi în tură pe pista de la Otopeni în ziua accidentului (n.r. – 30 decembrie 2007) le tot repetă. Cum şi cine ar putea uita atât de uşor imaginea unui avion de 60 de tone, cu o viteză de peste 170 de kilometri pe oră îndreptându-se spre el?!
"DEBRIEFING". Au trecut mai mult de trei săptămâni de când pe pista de la Otopeni un zbor spre Egipt, programat cu o zi înaintea trecerii în 2008, avea să marcheze vieţile mai multor oameni. Experienţa din "avionul terorii", aşa cum l-au numit cei de faţă în acea zi nefastă, s-a transformat pentru unii dintre ei într-un adevărat coşmar. Cei mai afectaţi au rămas oamenii din echipa de balizaj (UTI), care s-au aflat la câteva secunde de un contact direct cu aeronava. Imediat după accident, aceştia au fost supuşi verificărilor medicale. Însă, în "confruntarea" cu avionul, şocul trăit de cei doi s-a dovedit a fi mult mai puternic. Personalul medical a decis că, din cauza impactului puternic, oamenii sunt încă în stare de şoc temporar, fiind trimişi într-o staţiune pentru o perioadă de refacere şi odihnă. "Nu se poate trece atât de uşor peste un asemenea moment. Pur şi simplu nu are cum să nu te marcheze. Vă daţi seama cum e să fii luat prin surprindere şi să vezi cum vine spre tine un avion de 60 de tone? Noi am vorbit cu ei şi ne-au mărturisit că în acel moment nu au conştientizat ce li se întâmplă. Le-am creat toate condiţiile pentru o recuperare rapidă, aşa că îi aşteptăm curând la muncă", ne-a declarat Daniel Ghiţă, şeful atelierului de balizaj de la Otopeni.
"NU PUTEM UITA!". La rândul lor, surse apropiate celor doi ne-au mărturisit că aceştia nu au depăşit încă momentul, fiind într-o stare acută de depresie. "Imaginaţi-vă ce au simţit când au văzut avionul la doar câţiva metri de ei! E normal să fie în stare de şoc. Asemenea momente te marchează. Pur şi simplu, imaginile le revin mereu în memorie. Nu pot uita."
Cel mai afectat de experienţa trăită este chiar şeful echipei, adică omul care a văzut primul avionul şi într-o fracţiune de secundă a început să strige disperat la colegul său să se salveze. Însă momentan toţi cei patru membri ai echipei aflaţi în tură în ziua respectivă au nevoie de linişte şi de momente de relaxare.
"N-o să uit toată viaţa imaginea avionului venind spre noi!" Sunt vorbele pe care membrii echipei de balizaj prezenţi în tură pe pista de la Otopeni în ziua accidentului (n.r. – 30 decembrie 2007) le tot repetă. Cum şi cine ar putea uita atât de uşor imaginea unui avion de 60 de tone, cu o viteză de peste 170 de kilometri pe oră îndreptându-se spre el?!
"DEBRIEFING". Au trecut mai mult de trei săptămâni de când pe pista de la Otopeni un zbor spre Egipt, programat cu o zi înaintea trecerii în 2008, avea să marcheze vieţile mai multor oameni. Experienţa din "avionul terorii", aşa cum l-au numit cei de faţă în acea zi nefastă, s-a transformat pentru unii dintre ei într-un adevărat coşmar. Cei mai afectaţi au rămas oamenii din echipa de balizaj (UTI), care s-au aflat la câteva secunde de un contact direct cu aeronava. Imediat după accident, aceştia au fost supuşi verificărilor medicale. Însă, în "confruntarea" cu avionul, şocul trăit de cei doi s-a dovedit a fi mult mai puternic. Personalul medical a decis că, din cauza impactului puternic, oamenii sunt încă în stare de şoc temporar, fiind trimişi într-o staţiune pentru o perioadă de refacere şi odihnă. "Nu se poate trece atât de uşor peste un asemenea moment. Pur şi simplu nu are cum să nu te marcheze. Vă daţi seama cum e să fii luat prin surprindere şi să vezi cum vine spre tine un avion de 60 de tone? Noi am vorbit cu ei şi ne-au mărturisit că în acel moment nu au conştientizat ce li se întâmplă. Le-am creat toate condiţiile pentru o recuperare rapidă, aşa că îi aşteptăm curând la muncă", ne-a declarat Daniel Ghiţă, şeful atelierului de balizaj de la Otopeni.
"NU PUTEM UITA!". La rândul lor, surse apropiate celor doi ne-au mărturisit că aceştia nu au depăşit încă momentul, fiind într-o stare acută de depresie. "Imaginaţi-vă ce au simţit când au văzut avionul la doar câţiva metri de ei! E normal să fie în stare de şoc. Asemenea momente te marchează. Pur şi simplu, imaginile le revin mereu în memorie. Nu pot uita."
Cel mai afectat de experienţa trăită este chiar şeful echipei, adică omul care a văzut primul avionul şi într-o fracţiune de secundă a început să strige disperat la colegul său să se salveze. Însă momentan toţi cei patru membri ai echipei aflaţi în tură în ziua respectivă au nevoie de linişte şi de momente de relaxare.
Rezultatele anchetei, la 15 februarie
Imediat după accidentul de la 30 decembrie 2007 de pe Aeroportul Internaţional "Henri Coandă", Ministerul Transporturilor a dispus declanşarea unei anchete pentru a stabili cauzele şi circumstanţele incidentului aviatic. Deşi rezultatele s-au promis după zece zile, iată că ele întârzie să apară. Pentru a afla care este mersul anchetei şi ce elemente de noutate au mai apărut în urma investigaţiilor făcute, Alexandru Ciucă, preşedintele Comisiei de Anchetă din cadrul Ministerului Transporturilor, ne-a declarat ieri că, cel puţin estimativ, rezultalele finale vor apărea pe la mijlocul lunii februarie, atunci când fiecare parte implicată va primi câte un raport cu concluziile obţinute. Râmâne să vedem şi de data aceasta în ograda cui va fi pasată vina?!
Citește pe Antena3.ro