EXCLUSIV. Imagini cu Cioacă din noaptea crimei

9 octombrie 2007. În filmarea realizată în apartamentul din strada Gloriei (Braşov), unde se presupune că Cioacă a ucis-o pe Elodia, el arată uniforma de poliţist pe care susţine că a purtat-o în noaptea de 29/30 august 2007. E la vedere, chiar la intrarea în casă, pusă pe un uscător din bucătărie. Uniforma are o cămaşă cu mânecă lungă, iar Cristian Cioacă explică: “asta e uniforma pe care eu am purtat-o în acea perioadă. Pentru că la Braşov ţin să vă anunţ că noaptea, vara, sunt 6 - 8 - 10 grade. E foarte curajos să te duci în cămaşă cu mânecă scurtă.”
În imaginile filmate, e întrebat: “şi de spălat, când aţi spălat-o?”. Ridică din umeri, semn că nu mai ştie. Nici n-avea importanţă. Importantă era doar mâneca lungă a cămăşii. De ce? Cu o zi înainte, în 8 octombrie 2007, într-o râpă situată la 4,6 Km de Poiana Braşov pe direcţia Râşnov, fusese găsită, alături de alte obiecte ce s-a stabilit că provin din apartamentul soţilor Cioacă-Ghinescu, o uniformă cu mânecă scurtă.

Un covoraş, două covoraşe
Astăzi, la Curtea de Apel Piteşti s-a judecat un termen intermediar din procesul în care Cioacă este inculpat pentru uciderea Elodiei. El solicitase instanţei două lucruri: să se verifice câte covoraşe de baie sunt în cutiile cu probe şi să fie vizionate filmările înregistrare de camerele de supraveghere din benzinăria în care s-a oprit în seara zilei de 29 august 2007, în drum spre Piteşti.

Şedinţa începe cu o întârziere de o oră şi jumătate. Lângă biroul grefierei sunt aduse, pe două mese, cutiile cu probe. Cele mari sunt aşezate direct pe jos. Sunt vreo zece, cu totul. Procurorul de şedinţă lipseşte din sală, însă transmite instanţei că nu consideră că este necesară participarea sa.
Judecătoarele cer să se verifice unde apare scris pe “eticheta” cutiilor cuvântul “preş” sau “covoraş”. Sunt identificate două cutii. Prima e albă şi are numărul 8. Toată procedura e filmată, pentru instanţă, cu o cameră mică, Sony. După zece minute de stat cu mâna ridicată şi fixă, bărbatului începe să-i tremure camera. Se filmează cu atenţie toate detaliile cutiei, semnăturile de pe ea şi sigiliul. Avocata lui Cioacă, Maria Vasii, cere să se noteze că nu se vede data la care a fost aplicat sigiliul. “Sigiliul e intact”, observă una dintre judecătoare. “Nu există semnăturile martorilor asistenţi şi nici cea a avocatului inculpatului”, insistă avocata Vasii. “Există însă procesul verbal de când au fost ridicate probele, iar acolo e şi fotografia sigiliului şi semnăturile martorilor”, spune, în replică, avocata Crina Radu.

Nimeni din publicul aflat în sală nu e interesat însă de aceste aspecte. Toată lumea aşteaptă să vadă covoraşele. Şi să le numere! Cioacă a susţinut că e unul singur, care a fost ridicat la CFL-urile din septembrie 2007 şi i-a fost “plantat” apoi în râpă de anchetatori...
O grefieră purtând mănuşi sterile se pregăteşte să secţioneze cartonul cutiei cu un foarfece uriaş. Cioacă simte nevoia să intervină: “Doamna preşedintă, se menţionăm că e lipită cu scoci pe toate părţile!”. Despre cutie e vorba. “Se vede asta!”, îi replică judecătoarea.

În sfârşit, capacul e desfăcut şi din ea sunt scoase, rând pe rând, plicuri cu probe. Sunt numerotate, etichetate, sigilate. Unele au capătul tăiat şi prins la loc, în capse. Sunt probe care au trecut prin laborator, pentru expertiza genetică, nu puteau fi examinte prin plic. “Sifon sită racord baie”, “coş cu nuiele”, “cutie parfum”, “cleşte de rufe”... E una din cutiile cu probele găsite în râpă la data de 8 octombrie 2007. Dinăuntru, grefiera scoate încet, cu mişcări chirurgicale, un pachet pe care scrie “preş baie”. Are numărul “7 b”. “Doamna preşedintă, da’ e ruptă hârtia”, observă Cioacă, din boxa acuzaţilor. E ruptă, pentru că şi acest covoraş a fost suspus expertizelor. Covoraşul e întins şi prezentat părţilor din proces şi publicului din sală, ca la o licitaţie. E murdar, după noroiul şi ploile în care a stat în râpă, şi are o gaură în partea de jos (de acolo a fost decupată bucata pentru expertiză). “Ce spuneţi cu privire la el?”, îl întreabă judecătoarea pe Cioacă. “Aţi avut un astfel de preş în baie?”. Cioacă se uită lung. La Tribunalul Argeş încercase să o pună în încurcătură pe menajera care depunea mărturie, demonstrându-i că nu ştia câte lumini avea spotul din baie... “Probabil a fost ceva asemănător”, răspunde el judecătoarei, pe un ton ezitant. “Atâţia ani de zile..., nu mai ştiu ce era în dormitorul ală şi în baia aia. Este prima oară când îl văd”. Covoraşul e strâns şi împachetat la loc, în hârtie. Alături de el fuseseră găsite şi două şerveţele din hârtie, rămase, cel mai probabil, de la laboratorul de expertiză.

E golit coşul de rafie găsit în râpă, care e plin cu plicuri de probe. “Coşul e gol pe interior, nu e învelit!”, cere Cioacă să se consemneze. “E parţial învelit!”, îi atrage atenţia avocata Crina Radu. “Să dăm un procent”, simte Cioacă nevoia să destindă atmosfera.
Pe fundul coşului sunt găsite alte două şerveţe de hârtie, iar avocata Vasii, care spune că ar fi văzut şi un fir de păr în ele, cere ca “şerveţelele să fie puse într-un plic sigilat separat, pentru că ar fi putut contamina probele”. Instanţa decide însă că toaate probele trebuie lăsate în starea in care au fost trimise de procurori, la termenul de azi făcându-se doar o verificare cu privire la existenţa acelor covoraşe de baie. “A mai văzut cineva firul de păr?”. Avocatul ce-l reprezintă pe copilul Elodiei spune că parcă ar fi văzut şi el ceva, iar avocata Vasii plusează: “erau două fire de păr!”. Şi-n timp ce se despică firu’n patru, cameramanul ce filmează procedura anunţă judecătoarele: “mai sunt 50 de minute, să ştiţi!”. Adică, i se termină ori caseta, ori acumulatorul aparatului...

Grefiera continuă să scoată plicuri cu probe din cutie, iar judecătoarea o zoreşte: “ziceţi mai repede!”. Totul capătă un ritm alert, pe masă e urcată cutia nr. 7, se verifică sigiliul, se taie, anevoios, cu foarfecele, capacul şi la lumină este scos plicul cu numărul 10, pe care scrie “covor baie de culoare albă”. Este desfăcut şi ridicat la lumină, precum celălalt, faţă - verso. Deci, nimeni n-a “plantat” nimic, covoraşul acesta a răsărit în baia din apartamentul soţilor Cioacă-Ghinescu (după ce primul covoraş a fost aruncat în râpă) şi a fost ridicat la unul din CFL-uri... Lui Cioacă i-a dispărut brusc veselia. “Ce aveţi de spus cu privire la acest covoraş?”, întreabă judecătoarea. “Nimic, doamna preşedintă. Probabil că am avut în baie un covoraş asemănător. Problema e că în rechizitoriu scrie că e cel aruncat de mine în râpă...”, simte el nevoia să continue. “Azi nu discutăm pe fond”, îl întrerupe judecătoarea. “Azi doar inventariem aceste obiecte”.
Quod erat demonstrandum! Pachetele cu probe sunt reintroduse în cutii, iar cutiile resigilate, cu sigiliul instanţei. Se trece la faza următoare: vizionarea filmărilor din benzinărie.

Mânecă scurtă
Anchetatorii au stabilit că în seara zilei de 29 august 2007, Cristian Cioacă s-a îmbrăcat în uniforma de poliţist şi a părăsit domiciliul, plecând la Piteşti. În jur de ora 2:30 el a revenit în apartamentul conjugal unde, susţin anchetatorii şi judecătorul primei instanţe, a ucis-o pe Elodia. În seara de 29 august, în jurul orelor 21:00, pe drumul spre Piteşti, Cioacă s-a oprit la o staţie PECO aflată la ieşirea din Braşov şi le-a dat unor subalterni bonuri pentru combustibil. După ce în data de 8 octombrie 2007, a fost găsită o uniformă de poliţist, aruncată în râpă alături de alte obiecte, Cioacă a susţinut că în seara de 29 august el purta cămaşă de poliţist cu mâneca lungă. De ce? Simplu, pentru că cea găsită în râpă avea mânecă scurtă. 

La 22 octombrie 2007, fiindu-i prezentate fotografii cu probele din râpă, Cristian Cioacă declara anchetatorilor că “nu pot spune nimic în legătură cu uniforma de poliţist găsită în acea râpă şi nici nu ştiu dacă din casă îmi lipseşte vreo uniformă de poliţist. Eu nu ştiu nici câte uniforme de poliţist am în casă”. În decembrie 2012, cu ocazia judecării cererii sale de înlocuire a măsurii arestării preventive, Cioacă declara în faţa instanţei Tribunalului Bucureşti că acele haine de poliţie nu îi aparţin (deşi faptul că sunt ale lui a fost stabilit prin teste genetice).

A purtat Cioacă în noaptea de 29/30 august 2007 cămaşă cu mânecă lungă, aşa cum susţine el, sau cămaşă cu mânecă scurtă, aşa cum e cea găsită în râpă? Aceasta este întrebarea la care trebuie să răspundă filmuleţele din benzinăria unde el s-a oprit în acea seară...

Vizionarea se face pe monitorul calculatorului grefierei. Cioacă observă că plicul în care se afla CD-ul cu filmuleţele nu este sigilat, iar avocata Vasii dă glas temerii lui. “Da, noi l-am desigilat, ieri, pentru a-l da la informatică şi a vedea dacă e compatibil, ca să-l putem viziona azi”, îi răspunde una dintre judecătoare.

Sunt patru filmuleţe, fiecare de circa un minut. Camere diferite, acelaşi personaj: Cioacă îmbrăcat în cămaşă cu mânecă scurtă. Din boxa acuzaţilor, se uită la imagini surprins. “Persoana care se urcă în maşină sunteţi dumneavoastră?”, îl întreabă judecătoarea, în timp ce imaginile rulează pe ecran. Cioacă e blocat. “Maşina este, da’ persoana...”. “Sunteţi dumneavoastră sau nu?”, insistă judecătoarea. “Maşina..., mă gândesc că nu era fără mine. Mă gândesc că eram eu”, se gândeşte Cioacă. E pus al doilea filmuleţ, apoi al treilea... Cioacă se uită şi parcă nu-i vine a crede ce vede. Îi cad umerii, îi cad colţurile buzelor şi obrajii, are mâinile încleştate de gardul boxei. “În cel de-al treilea filmuleţ, vă recunoaşteţi?”. “Da, doamna preşedintă”, reuşeşte el să articuleze.

Se termină şi al patrulea filmuleţ, iar instanţa întreabă apărarea: “Mai vreţi să le vedeţi o dată?”. Avocata Maria Vasii stă pe scaun. Răspunde, fără să-şi privească interlocutorul. “Nu, doamna preşedintă. E de ajuns!”.
Următorul termen al procesului a fost fixat în data de 1 noiembrie a.c..