Interpretările judecătoarei Camelia Bogdan - o absurditate juridică ce reînvie totalitarismul, o lipsă de respect faţă de Constituţia României

Articolul din Jurnalul Naţional publicat ieri care releva de ce judecătoarei  Camelia Bogdan nu-i place Constituţia României a fost pe larg comentat. Analişti ai realităţilor româneşti, ziarişti, jurişti şi-au exprimat stupoarea faţă de ideile pe care judecătoarea C.B. le avansa în spaţiul public în urmă cu trei ani. Propunerile ei de reconfigurare a Constituţiei pentru limitarea drepturilor şI libertăţilor cetăţeneşti trădează o gândire condusă de impulsuri dictatoriale , preamărind rolul represiunii şi al judecăţilor sumare. Prezentăm astăzi reacţia domnului avocat Lucian Bolcaş, un eminent jurist şi apărător fervent al legii fundamentale de organizare a statului român. Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, Lucian Bolcaş a declarat că interpretările judecătoarei denotă o lipsă de respect faţă de Constituţia României şi un atentat la dreptul la proprietate al cetăţenilor. Mai mult, eminentul jurist cataloghează aceste interpretări drept “o absurditate juridică”, ce conduce la ideea unui stat de tip totalitar care poate să dispună discreţionar de bunurile cetăţenilor. În opinia sa, nici un judecător nu ar achiesa la o astfel de viziune ce se îndreaptă spre o justiţie inchizitorială. (Gabriela Antoniu)

■ Jurnalul Naţional: Domnule Lucian Bolcaş, ce aţi simţit când aţi citit articolul judecătoarei Camelia Bogdan?

■ Lucian Bolcaş: Citirea considerentelor deciziei mi-a indus un sentiment de teamă, de teamă extraordinară pentru direcţia în care se dezvoltă justiţia în România. A interpreta într-un mod contrar scopurilor pentru care au fost dictate normele constituţionale a depăşit de data aceasta orice limită a respectului faţă de actul fundamental al României.

■ Dintre toate propunerile Cameliei Bogdan, cuprinse în articol, care credeţi că ar fi cea mai periculoasă pentru drepturile fundamentale ale unui cetăţean?

■ Constituţia României garantează dreptul la proprietate. Averea dobândită se prezumă ca fiind licită, aceasta fiind o garanţie a dreptului de proprietate. A interpreta că sarcina răsturnării probei în asemenea situaţie nu aparţine organului de anchetă sau organului care contestă caracterul licit şi a vorbi despre o partajare a probatorilor- în afară de faptul că este vorba despre o partajare a sarcinii probatorii, în afară de faptul că este o absurditate juridică, conduce la ideea unui stat de tip totalitar care poate să dispună discreţionar de bunurile cetăţenilor.

■ Deci, cel mai afectat ar fi dreptul la proprietate

■ Efectiv, dreptul la proprietate este afectat prin această ideaţie. Această bomboană otrăvită ce ni se serveşte este învelită în poleaiala aurită a unor  decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului care sunt interpretate şi selectiv şi, în orice caz, denaturate şi ele de la sensul lor. Judecătorii români nu au înţeles un lucru până acum: noi suntem obligaţi să respectăm tratatele internaţionale la care suntem parte, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar nu ne obligă să respectăm toate deciziile CEDO care sunt o formă de interpretare particulară a acestui tratat internaţional. Numai în anii '60-'70 parcă deciziile Tribunalului Suprem al Uniunii Sovietice erau obligatorii în România.

■ Practic, spuneţi că  propune o revenire la ceea ce a fost acum 50 de ani...

■ Juridic reinvie totalitarismul. În al doilea rând, am fost cutremurat de faptul că dreptul asupra proprietăţii al unor oameni care nu au avut dreptul să se apere. Sunt judecaţi oameni cărora li se interzice dreptul la apărare printr o hotărâre judecătorească. Ei nu au altceva de făcut decât să conteste ulterior. Dar, acum, când se hotăraşte soarta bunurilor lor, nu au dreptul să spună absolut nimic. O asemenea interpretare a dispoziţiilor legale independent de scopurile serioase ale acestei proceduri, a măsurilor de siguranţă, este cutremurător, este înfricoşator.

■ În absenţa modificărilor constituţionale cerute de doamna judecător este posibil ca o instanţă, un judecător să recurgă la o asemenea “viziune”?

■ Nu. Categoric că nu. Se îndepărtează de la spiritul dreptului general, se îndepărtează de la gândirea juridică normală şi se îndreaptă spre o gândire juridică de tip totalitar. Ceea ce numesc eu justiţie inchizitorială. Tare îmi e frică şi aici este teama mea că este vorba nu de viziunea unui judecător, ci este vorba de o întreagă construcţie teoretică ce stă la baza unor asemenea aprecieri. În rest, e ilustrarea unei teorii care a stat la baza Directivei Monica Macovei a Parlametului European. De altfel, coincidenţa, documentaţia din acest dosar, argumentaţia teoretică folosită de Monica Macovei poate să ne pună pe gânduri.

■ Bănuiţi vreo legătură între cele două?

■ Eu nu bănuiesc vreo legătură, dar îmi e teamă de aceaste coincidenţe în sensul că asemenea concepţii nu au nimic de-a face cu statul de drept pe care ni l-am dorit, nu au nimic de-a face cu liberalismul presupus al capitalismului. Dacă se distruge proprietatea se distruge individul şi atunci se distruge si societatea.

■ Dumneavoastră daţi şanse unei revizuiri a Constituţiei în sensul dorit de Camelia Bogdan?

■ Nu, categoric nu, nu dau niciun fel de şanse pentru că eu cunosc foarte mulţi constituţionalişti, sunt apropiat mediului acestora şi sunt oameni cu dragoste de drept, sunt oameni care nu pot să îşi mânjească demnitatea profesională pentru a se înclina spre o asemenea teorie.