Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
JUSTIŢIE ● Suferinţă prin izolare şi obligată la tăcere
România mai bate un record: Ioana Maria Vlas se află în arest efectiv de aproape 1.500 de zile, fără a avea o condamnare definitivă în dosarele FNI şi FNA. Ea este ţinută la secret, interzicându-i-se dreptul la liberă exprimare. Ce interese o ţin la cazne psihice pe Maria Vlas – persoana cu cel mai îndelungat arest preventiv din Uniunea Europeană?
România mai bate un record: Ioana Maria Vlas se află în arest efectiv de aproape 1.500 de zile, fără a avea o condamnare definitivă în dosarele FNI şi FNA. Ea este ţinută la secret, interzicându-i-se dreptul la liberă exprimare. Ce interese o ţin la cazne psihice pe Maria Vlas – persoana cu cel mai îndelungat arest preventiv din Uniunea Europeană?
JUSTIŢIE ● Suferinţă prin izolare şi obligată la tăcere
Starea de arest a Ioanei Maria Vlas bate un record în Europa. După evidenţele noastre, inculpata din România are un stagiu de izolare în arest de aproape 1.500 de zile, fără să aibă nici o condamnare definitivă.
Instanţele care judecă dosarele prăbuşirii fondurilor de investiţii FNI şi FNA nu reuşesc de ani buni să stabilească răspunderile în ceea ce se consideră a fi cea mai mare escrocherie din istoria postdecembristă a României. Sunt mai bine de zece ani de la producerea faptelor cercetate (1997-2000). După ce prăbuşirea FNI a devenit certitudine la 24 mai 2000, inculpaţii au fost trimişi relativ rapid în judecată, şi opinia publică a fost convinsă că se vor da şi sentinţe.
A devenit însă din ce în ce mai clar că adevărul nu va ieşi prea curând la iveală atât timp cât inculpatul Sorin Ovidiu Vântu nu a fost cercetat în primul "lot" al procesului FNI. Ioana Maria Vlas, acreditată cu principala răspundere în fraudarea FNI, a fost "ajutată" să plece din ţară astfel încât cu piesa de bază lipsă şi "creierul" protejat de anchetatori, dosarul s-a întors în decembrie 2002 la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Revenirea surprinzătoare în ţară a Ioanei Maria Vlas a pus automat în funcţiune mandatul ei de arestare care datează din luna mai 2000. Putem spune în aceste condiţii că inculpata Vlas are, din punct de vedere juridic, cel mai lung mandat de arestare din ţară, jumătate din durata lui, adică patru ani, fiind executată efectiv.
Mister de patru ani. În privinţa "stării de libertate" din Israel, autorităţile româneşti – diplomatice şi servicii de informaţii – nu au putut da nici o relaţie coerentă sau o explicaţie pentru cei patru ani de exil. Într-o discuţie avută de un redactor al Jurnalului Naţional cu dl Sandu Mazor, şef al poliţiei criminale israeliene, în anul 2002 la Tel Aviv, referitoare la prezenţa Ioanei Maria Vlas în Israel, acesta spunea dezinvolt că "dacă ar fi aici, am reţine persoana". Întâmplător sau nu, dl Mazor a ajuns în scurt timp ambasadorul Israelului la Bucureşti şi apoi, s-a produs şi "predarea" Ioanei Maria Vlas la Ambasada României.
ÎNCARCERAREA. La 28 martie 2003, Maria Vlas intră în arestul de la Cercetări Penale pe care îl părăseşte doar pentru prezentarea în faţa instanţelor.
Mama FNI a început însă să susţină că "tatăl FNI" este Sorin Ovidu Vântu ceea ce i-a pus pe anchetatorii procurori şi poliţişti în situaţii tot mai complicate. Incoerenţa dosarului, fără o principală piesă, duce evident la prelungirea judecării cauzei. Ca atare, izolarea în arest a Ioanei Maria Vlas se transformă într-o presiune suplimentară asupra singurului inculpat privat de libertate în aceste dosare.
CERERE. Vlas solicită instanţei, nefiind condamnată definitiv nici în cazul FNI, nici în cazul FNA, să poată fi eliberată. Ea a cerut aceasta pentru a-şi dovedi nevinovăţia în păgubirea zecilor de mii de investitori. Tribunalul Bucureşti a admis în câteva rânduri cererea inculpatei dar Curtea de Apel a revocat de fiecare dată decizia instanţei inferioare. Vlas se bazează în cererea ei pe hotărâri ale Curţilor Constituţionale din 1995 din Spania şi Germania care au decis că arestul este o excepţie şi nu o regulă. Procurorii au invocat însă "pericolul public" pe care-l reprezintă Ioana Maria Vlas. Hotărâri recente ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg au fost luate în considerare de Tribunalul Bucureşti care a admis din nou cererea de eliberare. Curtea de Apel însă, reţine cererea procurorilor în februarie 2008 care spun că "opinia publică" ar fi bulversată dacă ea va fi eliberată. Aceeaşi "opinie publică" nu mai este bulversată când solicitarea Marei Vlas de aducere în faţa instanţei a lui Sorin Ovidiu Vântu pare imposibil de dus la îndeplinire!
IZOLARE. Maria Vlas vrea să se apere de acuzaţiile grave care-i sunt aduse. În acelaşi timp solicită ca, atât timp cât nu este condamnată definitiv, să-şi poată exercita dreptul la opinie. În cele aproape 1.500 de zile de detenţie în arestul Poliţiei, Mariei Vlas i s-au restrâns drastic drepturile cetăţeneşti; i se interzice orice contact cu presa; solicitările de interviuri sunt respinse de IGP.
Aceiaşi poliţişti care nu găsesc domiciliul lui Sorin Ovidiu Vântu, o ţin în izolare totală pe Maria Vlas amânând aflarea adevărului.
C
ine sunt autorii acestei conspiraţii a tăcerii şi până unde duc firele ei?
Maria Vlas ar putea dezlega misterele dar este ţinută cu plasture pe gură. Instituţii ale statului de drept sunt profund nedrepte.
Starea de arest a Ioanei Maria Vlas bate un record în Europa. După evidenţele noastre, inculpata din România are un stagiu de izolare în arest de aproape 1.500 de zile, fără să aibă nici o condamnare definitivă.
Instanţele care judecă dosarele prăbuşirii fondurilor de investiţii FNI şi FNA nu reuşesc de ani buni să stabilească răspunderile în ceea ce se consideră a fi cea mai mare escrocherie din istoria postdecembristă a României. Sunt mai bine de zece ani de la producerea faptelor cercetate (1997-2000). După ce prăbuşirea FNI a devenit certitudine la 24 mai 2000, inculpaţii au fost trimişi relativ rapid în judecată, şi opinia publică a fost convinsă că se vor da şi sentinţe.
A devenit însă din ce în ce mai clar că adevărul nu va ieşi prea curând la iveală atât timp cât inculpatul Sorin Ovidiu Vântu nu a fost cercetat în primul "lot" al procesului FNI. Ioana Maria Vlas, acreditată cu principala răspundere în fraudarea FNI, a fost "ajutată" să plece din ţară astfel încât cu piesa de bază lipsă şi "creierul" protejat de anchetatori, dosarul s-a întors în decembrie 2002 la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Revenirea surprinzătoare în ţară a Ioanei Maria Vlas a pus automat în funcţiune mandatul ei de arestare care datează din luna mai 2000. Putem spune în aceste condiţii că inculpata Vlas are, din punct de vedere juridic, cel mai lung mandat de arestare din ţară, jumătate din durata lui, adică patru ani, fiind executată efectiv.
Mister de patru ani. În privinţa "stării de libertate" din Israel, autorităţile româneşti – diplomatice şi servicii de informaţii – nu au putut da nici o relaţie coerentă sau o explicaţie pentru cei patru ani de exil. Într-o discuţie avută de un redactor al Jurnalului Naţional cu dl Sandu Mazor, şef al poliţiei criminale israeliene, în anul 2002 la Tel Aviv, referitoare la prezenţa Ioanei Maria Vlas în Israel, acesta spunea dezinvolt că "dacă ar fi aici, am reţine persoana". Întâmplător sau nu, dl Mazor a ajuns în scurt timp ambasadorul Israelului la Bucureşti şi apoi, s-a produs şi "predarea" Ioanei Maria Vlas la Ambasada României.
ÎNCARCERAREA. La 28 martie 2003, Maria Vlas intră în arestul de la Cercetări Penale pe care îl părăseşte doar pentru prezentarea în faţa instanţelor.
Mama FNI a început însă să susţină că "tatăl FNI" este Sorin Ovidu Vântu ceea ce i-a pus pe anchetatorii procurori şi poliţişti în situaţii tot mai complicate. Incoerenţa dosarului, fără o principală piesă, duce evident la prelungirea judecării cauzei. Ca atare, izolarea în arest a Ioanei Maria Vlas se transformă într-o presiune suplimentară asupra singurului inculpat privat de libertate în aceste dosare.
CERERE. Vlas solicită instanţei, nefiind condamnată definitiv nici în cazul FNI, nici în cazul FNA, să poată fi eliberată. Ea a cerut aceasta pentru a-şi dovedi nevinovăţia în păgubirea zecilor de mii de investitori. Tribunalul Bucureşti a admis în câteva rânduri cererea inculpatei dar Curtea de Apel a revocat de fiecare dată decizia instanţei inferioare. Vlas se bazează în cererea ei pe hotărâri ale Curţilor Constituţionale din 1995 din Spania şi Germania care au decis că arestul este o excepţie şi nu o regulă. Procurorii au invocat însă "pericolul public" pe care-l reprezintă Ioana Maria Vlas. Hotărâri recente ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg au fost luate în considerare de Tribunalul Bucureşti care a admis din nou cererea de eliberare. Curtea de Apel însă, reţine cererea procurorilor în februarie 2008 care spun că "opinia publică" ar fi bulversată dacă ea va fi eliberată. Aceeaşi "opinie publică" nu mai este bulversată când solicitarea Marei Vlas de aducere în faţa instanţei a lui Sorin Ovidiu Vântu pare imposibil de dus la îndeplinire!
IZOLARE. Maria Vlas vrea să se apere de acuzaţiile grave care-i sunt aduse. În acelaşi timp solicită ca, atât timp cât nu este condamnată definitiv, să-şi poată exercita dreptul la opinie. În cele aproape 1.500 de zile de detenţie în arestul Poliţiei, Mariei Vlas i s-au restrâns drastic drepturile cetăţeneşti; i se interzice orice contact cu presa; solicitările de interviuri sunt respinse de IGP.
Aceiaşi poliţişti care nu găsesc domiciliul lui Sorin Ovidiu Vântu, o ţin în izolare totală pe Maria Vlas amânând aflarea adevărului.
C
ine sunt autorii acestei conspiraţii a tăcerii şi până unde duc firele ei?
Maria Vlas ar putea dezlega misterele dar este ţinută cu plasture pe gură. Instituţii ale statului de drept sunt profund nedrepte.
Citește pe Antena3.ro
