Jurnal de Litoral - Poluarea fonica

Turistii s-au impartit in doua tabere: din prima categorie fac parte cei care spun ca au venit la mare sa se distreze. Ceva de genul "Sa facem galagie si s-o tinem pana maine, e petrecere si peretii cad pe tine". Sau "Asta seara vreau sa moara toti vecinii de pe scara", vorba cantecelor. De partea cealalta, sunt cei care striga sus si tare ca au venit la mare sa se odihneasca. Si vor liniste. Si fac scandal pe la Primarie ca spectacolele sa nu mai tina pana noaptea, tarziu. Fiindca ei nu pot dormi. Si unii, si altii au dreptate. Sa vedem cine mai are dreptate.

Toti patronii de terase dau muzica la maximum. Si auzi, stereo, doua melodii diferite, daca nu chiar trei. De diverse genuri. Pe care-l tin mai tare boxele si decibelii, ala castiga. Matusi si soacre, bunici si mamici tipa dupa odrasle ca sirenele-n port. In port popular, caci am vazut si femei imbracate in ii (dar fara fote), asortate la costumul de baie. Copiii, cel putin, mai tipa si de placere, fiindca le place-n apa, dar mai urla si neconditionat cand nu primesc lopatica si galetusa. Si nu poti sa le dai coloana sonora mai incet. Nici macar o palma la dos, daca nu-s ai tai.

In cateva randuri, la Costinesti, am avut parte de artificii. Toate bubuite dupa miezul noptii. O data cu stelutele multicolore de pe cer, se zgaltaie si geamurile, de zici ca te afli pe poligonul de tragere sau mai rau, pe front. Ce explozii, ce minune! Ca imagine, dau bine, dar daca esti mai sensibil la zgomote puternice, timpanele iti vibreaza puternic. Daca ai nenorocul sa te cazezi pe langa gara, auzi toate locomotivele cum suiera, mai ceva ca arbitrii de fotbal pe teren. La o adiere de vant mai puternica, incep sa piuie pasarelele sau sirenele autoturismelor. Numai proprietarii dorm dusi si nu le-aud. Din cauza poluarii fonice nu mai poti nici sa visezi. Nici macar cu ochii deschisi. In aceste conditii, mi-am creat pe laptop un playlist care sa contracareze efectul remixului involuntar de disco si manele. Mi-am "injectat" niste gothic metal in creier, care mi-a patruns pana-n vene. Astfel, am luat cate-o "supradoza" de mp3-uri Tiamat direct in urechi, la casti: l-am programat pe Johan Edlund sa-mi cante "In a Dream", "I Am the King (...Of Dreams)" sau "A Deeper Kind of Slumber". Si, ca multumire ca m-a scapat de galagie, l-am lasat sa-mi sopteasca, in fiecare noapte: "Do You Dream of Me?"